Am terminat cu tratamentul la Cluj. Acum pot privii spre viitor. Acum pot spune “poate la anu”. Acum imi pot face planuri. Acum si in viitor.
Astazi am fost foarte matinal si ma gandesc la cate trebuie sa rezolv in cursul zilei de azi, dar stii si tu proverbul: “cine se scoala de dimineata….. doarme mai putin”.
E ora 14 acum. Am platit tot ce era de platit. Mai putin pacatele. Alea nu am de gand sa mi le platec prea curand.
Ieri a fost ziua de chat cu cei de la Cj. M-a sunat si Icy- un prieten bun si fost coleg de facultate. Am fost sunat si de Paul care, ca si Icy m-a auzit la emisiunea lui Mircea Badea de pe Radio Zu. Da am intrat in direct cu “Conferentiaru’ “.
Mi-am spus Off-ul.
Am primit si prima pensie. 230 de lei. Ce sa fac Doamne cu ei ?? Sa imi iau chirie? Cu banii care ar mai ramane as platii cheltuielile, ar mai ramane si de mancare, o iesire in oras odata pe saptamana. Mi-as mai lua si niste haine. Medicamentele ar fii pe primul loc, la fel si deplasarile la control. Si am calculat …. dupa ce achit toate astea, mai raman si banii. Multi. Bineinteles sunt ironic.
E luni. E 6 ceasu. Inca e intuneric. Ma ridic din pat si incerc sa deslusesc ce e in jurul meu. Am avut o noapte agitata banuiesc din moment ce patura imi era intr-o parte, plicul in alta, telefonul imi era mort iar castile erau undeva prin pat. Stau asa pe marginea patului timp de 5 minute si ma gandesc la cata agitatie va fii din nou aici in clinica. E luni. Pacienti vin la munca, doctorii la fel, asistentele, infirmierele, toata lumea vine aici la munca, fie pentru salar fie pentru supravietuire.
Imi fac o cafea. Ies pe hol. Liniste totala. La asistente nu se auzea nimic. Am spus ca e prea devreme sa le chem la cafea. Cand sa ies afara sa iau o gura de aer proaspat, vad prin geam 2 farururi venind in tromba catre clinica. E prea devreme ca sa fie cei ce aduc masa imi spun eu. In secunda urmatoare iese o doamna dintr-un salon. Atunci am stiut despre ce e vorba.
Sotul dansei pierduse. Pierduse totul. Acum au venit cei de la Requiem dupa el. Doamna tot plangea. Domnii din dacia papuc intra in clinica, se uita la doamna si o intreaba sec ” Unde-i??”. Se duc in salonul in care “toti se duc”, salonul 8, si dupa 5 minute ies cu el pe targa. Il pun in masina si incep sa ii explice proaspetei vaduve ce trebuie sa faca. Nu trec prin detalii acum dar va zic, NU PREA ITI PERMITI SA MORI AICI DACA NU ESTI DIN CLUJ.
Stateam si ma gandeam: “Ce bine mi-am inceput saptamana, motivat, dornic de lupta si cu forte proaspete de la cana de cafea care inca imi incalzea palmile”. Daca as fii avut talent sigur urmatoarea faza as fii pictat-o. Stateam in usa cu cafeaua in mana, salcamii erau plini de zapada, o lumina in poarta, bezna pe langa. Saraca femeie se indrepta catre lumina, cu o gramada de haine in brate, haine ce apartineau sotului. O auzem cum plangea, o auzeam cum se intreba “De ce doamneee??”. Avea un batic negru in cap, aburi ieseau la fiecare suspin al doamnei, iar mersul ei era apasat. A plecat.
E 1-0 pentru Boala. E luni. Pe Vineri sper sa egalez. Sa fie 1-1. DA. Vineri plec de aici, si sper sa nici nu mai trebuiasca sa ma intorc decat in vizita si la control. O sa imi lipseasca personalul de aici.
Intre timp sa trezit si Nea Titus. Acum stam si ascultam Radio Zu. Butterflyes in my head…..
Piesa de azi e Gabi Lunca – Da mama cu biciu’n mine. Dedicatie pt mama. Te iubesc.
La multi ani tuturor celor care poarta numele de Valentin si Valentina.
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic. Am nevoie de o muza.
Vineri am plecat acasa. Cu ocazie. Ma luat unu cu o Dacie. Trei ore am facut pana la deva. M-am oprit la pizza. Doamne buna a fost…. bucatareasa. Dota pana seara si apoi somn de voie. Weekend-ul a trecut usor, filme, muzica, dota. Sambata seara a fost un chef restrans la mine acasa. Eu am stat in pat. Duminica am fost surprins de vizita a “doi tartani frumoshi”, verisorii mei. Luni hemograma, telefon la cluj, si mi se spune ca mai stau pana miercuri. Apoi cafea cu “cea care nu vrea sa se stie ca imi este amica”. Dota din nou, cu roboti, in team, nervi, mai multi nervi, agitatie ( o fii fost de la tratament). Lumea e rea pe garena, injura,batjocoreste, arunca ganduri rele in stanga si in dreapta, blesteama. Nu ii inteleg. Batai Dumnezo. =))
Marti am fost sa imi achit taxa pt domeniul nou achizitionat. www.cezargherman.com . Va fii gata in 5 zile maxim. Am baut si o cafea cu lorena.
Miercuri am fost la “2 tartani frumoshi” de le-am instalat niste jocuri. Miercuri m-au sunat de la Orange. Domnul Gherman?
-Da.
-Factura d-nul Gherman.
-Pa.
I-am rugat sa imi ofere o amanare de plata de 10 zile. S-au scuzat ca nu pot mai mult de o saptamana. Apoi ma suna sa imi spuna dupa o zii intarziere ca m-au pus in baza de date a operatorilor de telefonie mobila. Repet. PA
Joi am facut hemograma. 600 de leucocite, 50.000 de trombocite, 14,7 hemoglobina.
Vineri am venit la Cj. pe autobuz. Cu masca pe figura. Se uita lumea la mine ca la un ciudat. Pana in spatele autocarului, am avut timp sa ii observ si m-am pus exact langa persoana care se uita mai terifiata la mine. Am ajuns cu bine desii vremea era aiurea. In salonul 12 era si Adrian. El a plecat acasa. Atunci. E bine. Ma bucur pt el. Am ramas doar eu cu Nea Titus. Si d-nul popa a plecat acasa. Are o sapamana concediu, dupa care vine din nou la munca aici.
L-am cunoscut pe Florin. Are 30 de ani. Bolav si el. Sta cu Bogdan in salon. Am facut cunostinta si ma intrebat mama lui de unde sunt. Am raspuns mandru. Deva – Orasul giratoarelor. Din cauza tratamentului, dupa cate am inteles, sa dereglat neurologic. Are un fel de semirapalizie, nu poate vorbi, dar se chinuie sa zambeasca. I-am explicat ca totul vine din gandirea pozitiva. A doua zii am mers la Bogdan in salon dupa ceva filme . Cand m-a vazut Florin a incercat sa spuna ceva, a luat o mica pauza si apoi sa adresat catre domnisoara ce ii statea la capul patului: Cezar…… Deva. Prin ce trece el acum, sa nu mai treaca nimeni. De asta imi era si mie frica. Sa nu tampesc mai mult decat sunt.
Ieri am cunoscut beneficiile unui oras mare. Mi-am dat comanda de mancare pe NET. Si nu mi-au trimis-o in mail, ci pe masa, la clinica. Azi am repetat figura, dar de data asta am luat o pizza. A fost suprema…
Azi e si ziua indragostitilor. Piesa de azi este : Tina Turner – What’s love got to do with it. Enjoy
Pai daca vrei, mai asteptam un pic. Asa chef trag cand termin cu toate astea, abia astept sa termin cu toate acele, toate perfuziile, toata suferintele din jurul meu, ma doare sa vad ca altii sufera si ca sa ridic un pic moralul celor care ma sustin va spun ca eu nu sufar. Singurul lucru mai nou care ma deranjeaza e cand mi se ia sange dimineata pt analize, pt ca ma trezesc asistentele din somn :(. Deci in cazul meu totul merge perfect. As vrea ca toata lumea sa treaca prin cura asta ca si mine, fara greata, fara dureri, fara griji. Bine, adevaru e ca sunt in partea usoara a curii, vine si aplazia, dar banuiesc ca si aia va merge ca “unsa”.
Sunt in cluj de luni dimineata. Am fost de mi s-a montat cateterul v4.0 in “chiept”, iar marti am inceput cu injectomatul. De marti de la ora 12 si pana azi dimineata la 6 numai in perfuzii am stat cu 2 mici pauze pe ziua de ieri. Acum sunt liber vreo 2 ore sa ma plimb si iarasi “beau”.
Eu, iubita mea si Cami :)) – Da iubita mea este acel aparat verde, numit injectomat, de care nu ma despart cate 24 de ore. Doarme cu mine, beau cafeaua cu “ea”, mancam impreuna chiar si la baie vine dupa mine. Pe a 2a poza click pentru vizualizare.
*
Micul dejun al campionilor ! Click pe poza pt vizualizare
Am fost la film in Iullius Mall.Twilight. A fost minunat sa pot sa ies, sa rad, sa uit de spitalul asta nenorocit. Zilele astea am aflat ca au inceput sa taie salariile incepand cu infirmierele si terminand cu doctorii. In plus s-au dat ordine sa se faca economie la tot. Si atunci ma intreb, cum poate sa isi faca lumea treaba aici ? Ma bucur ca eu plec inainte sa se imputa branza. Vorbeam cu o asistenta sa facem greva si am o dilema: sa fac greva foamei ?? sau sa refuz tratamentul??? hmmmm :-w !!! Oare ar baga careva de seama ?? Sau crede Boc – “care face poc”, ca el daca reduce din cheltuieli la parlament, ( pixuri, papetarie, birotica in general) se poate compara cu mine, sau cu alti pacienti?? Sunt satul. Satul de toate porcariile astea. As vrea sa chem mass-media. sa vada lumea cata nevoii avem aici, si cum de sus incep si ne taie putin cate putin pana cand vom ajunge sa ne tratam doar cu speranta.
Nea Popa se simte mai bine, a prins viata, face ture prin spital asa in viteza de se ridica prafu dupa el ca dupa o masina de raliu in circuitul de la Dakar. Ma bucur enorm de mult pt consateanul meu de la oras. Are moralul ridicat. Zilele astea o taie si el catre casa dupa 2 luni si ceva de stat in spital. Omul asta chiar a suferit aici in spital. Complicatii peste complicatii, interventii chirurgicale una dupa alta. Maine vine si “El-vis”. El a terminat tratamentul in decembrie. E super ok si el. De Tibi ce sa zic??? A fost luni la control si totul e in parametrii normali. Doamnee ajuta.
Am vorbit cu Marius, fostul coleg de salon cu care m-am intalnit la Tm. E bine, e acasa, a terminat cu transplatul insa trece cu bine peste complicatiile care apar dupa transplantul medular. Sa va enumerez asa cateva, doar sa va faceti o mica idee : ii pica unghiile, nu mai are gust, alergii peste alergii, stari de voma, oboseala accentuata, izolare totala in propria casa. Un pret mic pt beneficiile acestui transplant.
Nici o veste inca pt mine de la Tm. Nu am intrat inca in posesia contului in care trebuie sa depun banii pt cautarea de donator. Pai ce loterie e asta daca nu mi se da sansa sa particip. Si uite ca vine si Domnisoara Soimitza cu perfuziile. Are de gand sa ma lege, dar nu de pat, si nu are de gand sa isi bata joc de trupul meu de zeu din olimp =)). Au venit si “bomboanele” aduse de catre Doamna Simona. Va las acum ca ma bag la “munca”.
D-na Simona. O femeie de nota 20.
Apropo. Maine plec acasa. Ne vedem pe net, pe Garena, sau la mine acasa, pt ca trebuie sa evit aglomeratiile, pana marti miercuri cand am sa ma intorc.
Timp de 2 zile sarbatorim ziua Ghiocelului. Cumpar ghiocei pe asistentele si infirmierele din clinica. Le iubesc. Pe toate.
Piesa de azi este Luis “I’m Strong- ohh yes i am :D” ( sau Armstrong) – Wath a wonderful world.
Da. Intradevar. O cura. Atat. Atat mai am de facut si am terminat cursa asta infernala, ce dureaza de vreo 7 luni deja. Ciclul B, Cura 4 din HiperGvad. Urmeaza intretinerea si daca castig la loto vine si transplantul. Sper numa sa nu ma innec ca tiganul la mal.
Ca veni vb de loto. Mi-s gata analizele de la timisoara. Mie gata “profilul” si putem incepe sa cautam donator. Care e legatura cu Loteria? Pai stai sa iti explic: Un bilet costa la aceasta loterie a vietzii 20.000 de Euro. Premiul cel mare: un donator, o viata noua, fara griji, fara teama de ganglioni, fara frica de ati petrece si anu viitor tot in spital. Dar ca la orice Concurs, nu poate toata lumea castiga. Zilele astea, trebuie sa platesc “biletul”. Nu imi fac griji. Toata viata am fost un norocos.
Ma simt mai bine zilele astea, avand in vedere ca de vinerea trecuta de cand am venit acasa, nu m-am miscat din pat. Am fost un pic racit, febril, am umblat si ca o mumie prin casa din cauza durerilor de cap cauzate de punctia lombara.
Am cunoscut oameni extraordinari anul asta. “Oan”eni buni. =)) . Am planuri mari anul asta. Am o idee de a ajuta si pe ceilalti aflati in aceeasi situatie. Situl nou care va fii gata pe saptamana asta va contine o pagina in care voi posta linkuri cu cazuri mai grave ca si ale mele, sau similare. Ce sa zic, am o inima mare =)).
Statusul de azi: Nu am chef aziiiii, Nu am chef de nimic. Bine …. nu chiar de nimic.
Si am plecat. Cum unde? catre casa. Da! Se putea si mai repede, dar ia trebuit Natashei sa ramanem inca 2 ore in autogara sa ne uitam cum pleaca alte autocare catre destinatie si cum al nostru tot in loc ramane. Acum suntem la iesire din Cj. Cred ca ma auzit soferul cum plangeam si strigam ” mamii toti pleaca numai noi ramanem! Noi cand mergem acasa??”
In sfarsit dupa 5 zile de branule, vene intepate si nopti nedormite ma indrept spre casa, stiind clar ca acolo ma asteapta cateva zile mai nasoale ca si in spital. Deabia atunci isi vor face efectul “bidoanele” care le-am “baut” la Cj. Dar cum toate trec, asa vor trece si aceste zile de care imi este atat de groaza.
Stau si ma uit pe geam, la lumea care asteapta la stop, la lumea care asteapta troleul, la cei care se deplaseaza si la cei care vb la telefon, la cei care barfesc si la cei care privesc si ma simt ca si Poetul v2.0 din reclama de la Orange. El vede totul si gaseste rima pt orice. Eu nu ….
Nu mai am mult, vreo 4 ore. Sper sa nu regret ca nu am plecat la ocazie. Nu puteam sa o las pe natasha amanet in autogara. Cand scriam fraza de mai sus ma tot apostrofa : Atat iti trebuia, ca te lua dracu”
Cum spune pudge…. FRESH MEAT exact asa am spus eu in gandul meu cand l-am vazut pe Adi, intrand in salon. A venit cu mama, tata, unchiu, fratele si matusa ceea ce ma face sa cred ca este un baiat extraordinar daca atata lume vine sa il interneze. Mama lui a ramas aici internata cu el. Un lucru normal pt o mama si in acelasi timp supra omenesc. Sa dormi 4,5 ore pe seara, pe scaune pe unde apuci, sa stai tot timpul la cheremul unui suferind caruia ii trebe una alta, sa il vezi ca sufera, ca are dureri si ca nu poti sa il ajuti cu nimic si peste toate astea capac acel pacient e FIUL TAU. E extraordinar de greu. Eu consider ca e mai greu pentru apartinatori decat pt pacienti aici. Tocmai de aceea nu am mai lasat-o pe mama sa ma insoteasca la recidiva asta. Eu de bine de rau ma descurc, am amici aici in cluj pe care daca ii sun imi aduc ce imi trebe, iar un fruct pot sa imi curat si eu, o haina rog infirmierele sa ma ajute sa bag la masina, de mancare imi iau singur si mama in tot acest timp sta acasa, la caldura, doarme in patul ei si sufera ca nu poate sa fie langa mine. Dar mie imi este mai usor asa. Pe langa astea acest tratament iti deregleaza sistemul nervos oarecum. Esti mai irascibil. De ce sa am eu cu cine sa ma cert? De ce sa supar si pe altu cu problemele mele? Adi are 21 de ani, este student si este din jud. Alba. Un baiat comunicativ,putin cam speriat la inceput, dar cine nu a fost ?? Are timp sa se obisnuiasca.
Azi a inceput sa isi faca citosarul efectul. Mia fost rau. Simt deja cum toate se umfla in mine. Mi-am cumparat dulciuri sa manc, pt ca altceva nu credeam ca pot manca, si mia dat Dr. Delia cu interdictia in cap. Eu am uitat ca bag 5 dexone zilnic. De la dexona te umflii daca manci dulce sau sarat. Atat de greu mia mers branula azi, ca deabia acum la 11 incep al 2lea bidon de ciclofosfmida. Sper sa trec usor peste doaptea asta, deoarece aseara am avut dureri de cap si de spate din cauza punctiei.
Am inceput noul an ca un palestinian. Numai bubuituri, urme de fum in aer, cerul era puternic luminat iar in jurul meu toata lumea se adapostea si tipa pt ca razvan ( fratele meu) baga petarde in galeti si poste. Diferenta era ca eu sarbatoream iar palestinianul incerca sa supravietuiasca. Diferenta era ca astfel de scenarii eu le traiesc o noapte pe an, iar el 24/7.
Ce a patit lumea ma ? pe zii ce trece tot mai dobitoci suntem ? tot mai aiuriti? tot mai plini de ura si mai innumani? Tin minte ca acum cativa ani mai vedeam la televizor conflicte care se stopau pe perioada sarbatorilor. Se incheiau armistitii, si toti se puteau bucura de sarbatori.
Am citit intr-un ziar londonez, DailyMail ( a nu se confunnda cu publicatia la care lucra SuperShmen) ca in noaptea dintre ani, au fost numeroase tentative de omor datorate consumului de alcool. Si sa vedeti poze cu tineri mutilati, politisti incercand sa imobilizeze “durii londrei”, printese cu 2 degete pe gat in mishlocul strazii, victime ale violentei si victime ale inconstientei. O poza ma uimit. I-as da un nume “nimeni nu ramane in urma” era vb de vreo 5 fete care o tarau efectiv pe alta dupa ele, “victima” era un pic mai beata ca si restul.
La mine Rev-ul a fost misto, am fost putin dezamagit, mi s-au dat niste planuri peste cap, dar pana la urma am ramas cu cei care conteaza: familia si prietenii. Mai era loc de cateva persoane pe langa mine dar nu a fost sa fie.
Sa va spun: ce imi doresc in anul nou ? Ok am sa va spun : ” CE IMI DORESC IN ANUL NOU”. Pe bune acum, nu vreau prea multe, putin mai multa sanatate si fericire pt mine. Pentru toti ceilalti la fel : sanatate si fericire.
La multi ani 2009. La multi ani tuturor Ion-ilor, Ioane-lor, Ionutz-ilor pentru maine.
Pentru cateva secunde azi am trait un cosmar. Cand sa dau published la randurile de mai sus, a venit Dr. Delia si ma spreiat. Pe coloana. Era anestezicul dinainte de anestezie :D. Ma pregateam de punctie. Mi-au amortit vreo 3 vertebre si ma intepat. Atunci a venit durerea de sold. Iar in clipa cand Dr. ma intrebat daca pot misca degetele de la picioare am transpirat instantaneu. Le puteam misca. Dar pana le-am miscat mi-a scazut tensiunea. M-am facut palid la fata. Au fost cateva secunde in infern. Apoi durerile de cap…. vai nu va zic de alea. Acum toate au trecut. Astept sa termin cu perfuzia si apoi merg sa mananc niste paste. Nu mai pot de foame. Toata zia am stat in pat si mia fost rau.
Doresc la toata lumea sa aiba parte de multa bucurie zilele astea, iubire si ingaduinta.
In ajunul Craciunului am fost cu colinda. Cu verisorii mei. A venit moshul pt ei de peste tot unde am fost la colindat. Nea Muntean sa intalnit cu Moshu, Larisa deasemenea, chiar si tata a primit ceva din partea moshului pt copii. Nu mi-am permis sa fac atatea cadouri cate mi-as fii dorit, nu am avut timp sa colind pe toata lumea si pt asta imi cer scuze celor in cauza.
Moshul in schimb a fost foarte darnic cu mine. Am primit de la unchiu nelu un trening, 1Gb DDRAM2 pt laptop si un Aqua di’ Gio. De la mama niste banuti, care apoi mii ia luat inapoi ( stiu ca mama citeste … si de aceea am scris. TE IUBESC MAMA). Din irlanda mia mai adus moshu ceva, MULTUMESC CALIN, am mai primit si o atentie din partea unchiului Florin. Vreau sa ii multumesc si la Maciu si tuturor care mi-au trimis mesaje cu urari de bine.
Se pare ca moshu ma iubit mai mult anu asta decat in anii precedenti. Si nu vreau sa cred ca datorita starii mele de sanatate, ci pentru ca am devenit eu un om mai bun. Cine stie….
Voi ce ati primit ? Oricum, va doresc inca odata sanatate maxima fericire si putere pentru anul care vine.
Zilele astea in sfarsit am apucat sa ma duc la C.A.P.H. – HD adica centrul de ajutorare a persoanelor cu handicap – hd. Mi-am luat dovada ca sunt unul dintre ei. Nu ma mandresc cu asta, ba mai mult mie chiar jena ca am ajuns sa cer de la Stat. Ma deranjeaza mai mult ca statul nu realizeaza cat ne este noua de greu, celor bolnavi. De exemplu ajutorul de boala pt un bolnav de leucemie este de 220 de lei daca nu ma insel. ATAT. Pai bine Taricene… ce sa fac eu cu banii astia avand in vedere ca stau mai mult prin spital decat acasa, avand invedere ca atat ma costa doar drumul de 2 ori Deva – cluj si retur. Sa nu mai punem la socoteala ca am nevoie de mancare, haine si alte cele. Ma gandesc daca eram insurat, si aveam un copil cum era? Intretinere, mancare, haine, pampers, medicamente…. toate astea cu 220 de lei. In italia ajutorul este de 800 de euro daca nu ma insel, iar daca azi depui actele desii ai fost bolnav de anu trecut …… la primul ajutor tii se dau banii si din urma. E de inteles avand in vedere ca ei il au pe berlusconi ca prim-ministru iar noi il avem pe tariceanu. Norocul meu este ca ma ajuta parintii si neamurile. Va multumesc. Nici nu vreau sa ma gandesc la altul care nu are de unde, nu are pe nimeni. Ce se face oare? Am intalnit un asemenea om. Nu are nimic, dar are caracter, are un suflet mare. Stima pt nea Ion.
Intr-o alta ordine de ideei vine revelu… vine noul an, si apoi vine vara. Numai la asta ma gandesc : vine vara si nu am voie sa stau la soare. Adica strand, bere pe terasa, fete frumoase ce se lafaie in soare. Eu trebuie sa stau in casa, cu roletele lasate sa nu cumva sa ma mangaie ultravioletele….. si fetele ( in cel de al doilea caz…. doar la umbra au voie). Poate cumva Tariceanu sa compenseze toate astea cu 220 lei ? nu incerc sa il gasesc pe el vinovat pt ceea ce mi se intampla dar el (ei, cei de sus) e de vina pt neajunsurile noastre. Gata. Nu ma mai plang.
Astept sarbatorileeee….. Apropo : fac chef de revel … nu conteaza cine esti cum esti … daca vrei sa vii da un Comment aici si lasa un nr de tel.
Sa auzim de bine..
