Vin sarbatorile, Vin sarbatorile…….

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Odata cineva de la Cj, ma certa: Copile scrie pe blog zilnic …… nu conteaza ca nu ai ce spune dar scrie macar un SU N T   B I N E !!! Ei bine tanti mama lu’ Bianca “S” “U” “N” “T”   “B” “I” “N” “E”. Am scapat de infectiile din corp, de majoritatea lor. Am avut o hematurie (cred ca asa se numeste) dar e gata ….. am dovedit-o. Adica urinam sange si cheaguri de sange.

Apoi am avut o treaba la plamani cu pleura, ceva ciuperca o mica pneumonie peste, insa si pe asta am doborat-o. Acum asteptam grefarea. Astept doar sa creasca leucocitele care tot la 100 au ramas. Inca mai am dureri la mana ….. deja am inceput sa bag ceva morfina pastile. Dimineata paralizez de durere, insa remuneratia merita efortul.

Am aparut si la Tv.  Nu pot pune direct filmuletu …. :(

=============>> REPORTAJ<<===============

Piesa de azi :

Nicolae Furdui Iancu – Noi Suntem Romani – Enjoyit

Dormi in pace prietene.

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Buna ziua prietenii mei. Postul de azi este dedicat “prietenilor din lumea celor care nu cuvanta”. Astazi e ziua voastra si vreau sa va arat ca nu am uitat de voi. Sper ca nici voi de mine si o sa aveti in continuare grija sa duc stafeta asa cum am promis. Imi lipsiti. Zilele astea m-am gandit la voi, mi-am adus aminte de intamplari legate ba de unul ba de altul, de aniversari si tot felul de lucruri mai mult sau mai putin placute. Poate unora o sa li se para aiure scriu asa, poate unii au sa ma creada dus cu pluta ca v-a scriu, dar nu conteaza, eu nu v-a pot uita. Sunteti cu mine, pricopsiti pe viata. Si Dr. Cucuianu are dreptate cand zice “Vii cu viile si Mortii cu mortii”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa v-a uitam. Si mai ales azi….. de ziua voastra: LA MULTI ANI!!! Poate vreau sa v-a aduc aminte de promisiunile care mi le-ati facut fiecare in parte ca veti avea grija de mine, poate asta incerc sa v-a aduc aminte. Se pare ca ati uitat ce ati promis, deoarece transplantul meu nu merge atat de bine, nu merge deloc bine pot spune.
A trecut o luna si eu inca nu am grefat. Acum o luna in cap, adica pe 1 Oct. am primit maduva lu Hantz, om puternic, cu spirit intreprinzator, muncitor, a vrut sa grefez din primele zile. Au fost insa cateva complicatii: dupa cum stiti fiecare ne nastem cu un nr de virusi pe corp, infectii in organism, etc, pe care sistemul imunitar le tine in frau. Ei bine, in urma transplantului, sist. meu imunitar a cazut la pamant si cel a lui Hantz nu a facut fata. Din aceasta cauza eu inca nu am grefat, din aceasta cauza tot se amana grefarea la mine. In orice caz, in urma unor analize, facute zilele astea au descoperit ce imi amana mie cresterea leucocitelor. Am trecut pe un alt tratament si sper ca pe saptamana asta macar pe finalul ei (7 noiembrie) sa grefez si eu. Grefarea se produce la 3 zile consecutine a cate 1000 de leucocite. Eu de 1 saptamana am 400-500 de leucocite, dar mai mult nu. Nu cresc datorita acestori virusi care tot se reactiveaza.
De 15 minute plang incontinuu: am primit o scrisoare din USA de la verisorii mei, Alex si Alexia impreuna cu prietenii lor de la biserica. Au facut o o felicitare in care fiecare s-a semnat si a scris un rand de bine, o incurajare, o urare, un vers care au rupt de la mine lacrimi.
Nu mai am mult. Nu mai am mult de tras si ma fac eu bine. Acum ma doare spatele din nou, in spatele cateterului. Trece el. O sa incep sa nu mai iau nici calmante, deoarece nu prea cresc analizele daca bag piafen, dar sa scap de virusul asta care ma face sa urinez cheaguri de sange. Daca am sa pot am sa incerc sa pun niste poze pe blog deseara. Au reinceput durerile cervicale, cele din spatele cateterului. Am avut si ceva urinari de m-am speriat de marimea cheagurilor de sange dar trec. Odata la 2 zile iau cate 2 pungi de sange sa compensez ce pierd prin urina. Am si aflat tot acum seara ca am 300 de leucocite. Au scazut. Au ele vreme sa creasca. Nu conteaza cat stau aici atata timp cat ma intorc pe picioarele mele acasa si sanatos. Asta e scopul final. Trebuie doar sa lupt. Va las ca ma doare spatele de nu mai pot.