ultima zi la Timisoara

Author: admin  //  Category: Viata in spital

15 decembrie 2010… Se implineste un an de la plecarea noastra din Timisoara,am promis ca voi scrie despre aceasta ultima zi…Nu am putut pana acum sau poate nu a fost momentul,offfff… imi este greu. Dimineata am fost chemata de catre D-na Profesor in cabinetul medicilor,stiam ca trebuie sa aud ceva important asteptam vestea ca Cezar a grefat,ca este bine si ca in curand vom pleca acasa…asta impotriva faptului ca inca de vineri d-na prof.imi sugerase ca situatia nu este asa cum speram cu totii asteptau doar confirmarea de la laborator. Am intrat plina de teama si speranta in cabinet,erau acolo toti,ma simteam ca in fata unui tribunal care urma sa-mi citeasca sentinta,le vedeam fetele ingrijorate doar eu eram zambitoare,un zambet care nu stiu de unde venea..poate de la ingerii care m-au pazit o viata poate de la dumnezeu pe care l-am ignorat atata vreme desi stiu ca exista si ne iubeste pe toti…poate din inconstienta mea,din refuzul de a accepta ceea ce era evident..nu stiu…Ma priveau toti si doamna profesor Serban mi-a spus cu ochii innotand in lacrimi ca ei au facut tot ceea ce este omeneste posibil pentru dragul meu copil insa din pacate nu a grefat si m-a intrebat ce sa-i spuna lui cezar,am spus asa: doar raspundeti la ceea ce va intreaba el.Eu nu mi-am mintit copilul,era prea inteligent pentru a putea fi mintit:) dragul lui mama.Am rugat doar sa fiu anuntata cand e vizita sa pot fi la geamul boxei sa ma vada ca sunt alaturi de el.Asa s-a intamplat. stateam la geam,ii priveam ,ma uitam la copilul meu,nu auzeam ce se discuta,l-am vazut pe Cezar ca-mi arunca o privire cu ochii lui cei grozavi,o privire pe care nu o sa o uit niciodata,plina de dragoste si disperare totodata,apoi s-a intors catre Dr.Jinca si a intrebat ceva,iar s-a uita la mine de data asta linistit..ulterior ,dupa doua luni am sunat pe doamna prof. si am intrebat despre discutie. Mi-a spus ca a fost impresionata de taria lui Cezar,ca in momentul in care i-au spus ca nu se mai poate face nimic pentru el el a spus asa:Vai saraca mama mea,ce o sa faca mama mea?,nu s-a gandit la tineretea lui,s-a gandit la noi,la cei pe care ne-a protejat mereu:)Am intrat in boxa sterila sa-i fiu alaturi,a fost prima oara cand nu mi-am stapanit plansul,plangeam amandoi frunte de frunte,lipiti,la un moment dat m-a indepartat usor si mi-a spus:Mami daca tu nu plangi nu plang nici eu,mergem acasa!in clipa aceea lacrimile mele au secat,i-am spus asa,mergem mami da nu ne dam batuti,incercam altceva,naturiste,orice..s-a uitat la mine lung si mi-a spus Mami eu lupt cat pot,dar sa nu-ti faci mari sperante ca pe mine ma dor deja rinichii…N-e am facut bagajele si am asteptat ambulanta sa plecam acasa.Ceea ce vreau sa va spun eu este ca CEZAR in cele cateva ore cat am asteptat, a ras,a vorbit la telefon cu prietenii,s-a distrat cu asistentele in stilul lui,plin de veselie si umor,nu s-a plans nu s-a vaicarit,a mers pana la ambulanta pe picioarele lui,a urcat singur,ceea ce este un efort urias pentru cineva in starea lui,dar asa a fost el si este inca:) un LUPTATOR si un mentor sper eu pentru alte persoane care trec prin ceva asemanator cu ceea ce a trait el.Mi-a zis pe salvare:Mami macar am plecat cu demnitate din spital.(.puiul meu drag)In jur de ora 16 am plecat din timisoara ningea,cred ca cerul plangea pentru toata suferinta si nenorocirea ce avea sa se intample in doar cinci zile Ma opresc aici.poate voi mai scrie,(nu stiu inca ) vreau sa va multumesc voua tuturor celor care il iubiti pe cezar nu l-ati uitat si celor care il cunoasteti datorita acestui blog(a se citi Bleg,asa-i zicea copilul meu drag)Datorita voua el traieste si va trai mereu.Va multumeste mama lui CEZAR!

essay help online

23 Responses to “ultima zi la Timisoara”

  1. Monica Says:

    Multumesc, mama lui Cezar! Asteptam randurile dumneavoastra…
    Le astept inca si pe ale lui, inca le astept, inca nu cred ca nu mai scrie aici.
    Undeva scrie, undeva rade, undeva… Intr-un loc mult mai bun ca asta, unde a suferit atat, cu atat curaj(asa ar trebui, asa sper ca este – mult, mult mai bun).
    L-am cunoscut aici, pe… “Bleg”. Il intalnesc acum, aproape zilnic, in sufletul meu.

    Dumnezeu sa va aline dorul, durerea…durerea asta mare, cea mai mare din lume.
    Va imbratisez sufletul, cu mare drag, cu mult respect.

    Cezar, suflet frumos, suflet drag,liniste si lumina iti doresc.

  2. danae5 Says:

    in cateva ore se implineste un an de cand scumpul si bunul nostru prieten Cezar ai plecat dintre noi,eu stiu ca tu ai plecat spre o lume mai buna si de akolo de sus ne privesti pe fiecare,noi prietenii si cunoscutii tai am pierdut un prieten si un om cu un suflet mare,un luptator.te vom iubi mereu si nu te vom uita niciodata,intotdeauna vei ocupa un loc special in inimile noastre.te iubim.razvi sa ai grija de mami tau.va pup danaE5

  3. rollingstonec Says:

    ceau ngrasu

  4. rollingstonec Says:

    buna!Sunt eu Isa!Sunt in Singapore si-mi astept avionul spre Thailanda.Tanti Lumi vreau sa stiti ca,chiar daca nu am mai scris de mult ,grasul de Cezarica e mereu in sufletul meu.Imi este dor de el,imi aduc aminte de el aproape in fiecare zi si-l iubesc la fel de mult.Trebuie sa plec dar o sa scriu catb de curand.Multa sanatate si liniste sufleteasca!Va pup dulcenn1

  5. rollingstonec Says:

    te iubesc grasule si imi lipsesti!isa

  6. diana Says:

    nu pot sa cred k azi se implineste un an de cand a murit unul dintre cei mai minunati oameni pe care i-am cunoscut vreodata in viata mea!!!imi imaginez si sunt sigura k a fost un an foarte greu pt familia lui “pappy” si cu ocazia asta vreau sa-mi mai prezint ink odata cele mai sincere condoleante…doar eu cu lorena aveam voie sa ii spunem asa…mi-e atat de dor de tine pappy…am zis asta si repet:nu stiu kt de mult inseamna pt tine lacrimile mele k sigur ma vezi de acolo de sus…dar kiar dk nu am avut niciodata ocazia sa iti spun asta vreau sa stii akm k am tinut foarte mult la tine si ink tin la fel de mult…nu cred k te voi uita vreodata pappy!!ai fost printre cei mai buni si speciali prieteni!!!odihneste-te in pace…macar acolo nu mai suferi!!!te vom iubi mereu…DIANA & LORENA

  7. Paul Balsan Says:

    Nu imi pot stapani lacrimile. Chiar nu pot.
    M-am rugat si o sa ma rog in continuare pentru linistea lui, si a tuturor celorlalti care am stat in 12.
    Dumnezeu sa-l aiba in grija!

  8. Madame Butterfly Says:

    Oai tanti Lumi chiar ma gandeam cand o sa mai scrieti pe blog…era asa de gol….Cata vreme am citit toate randurile astea mi-am adus si eu aminte de ziua aceea..si ce prost mi-a picat de atunci tot ce mi-a zis Cezar la tel…Inca e greu sa il uit…Sper ca sunteti mai bine umpic si sa aveti grija de dumneavoastra

  9. Andrei Says:

    L-am cunoscut pe Cezar, si chiar a fost un baiat extraordinar…pacat ca L-a luat dintre noi asa repede. Chiar astazi , verisoara mea a plecat si ea , poate chiar langa Cezar , fiind rapusa de aceeasi boala … era cam de varsta lui, si la fel se chinuia de ceva timp ….D-zeu sa ii tina langa el, pt ca au fost 2 persoane extraordinare….:(

  10. Larisa ( Chitra mica ) Says:

    Dragul meu Cezar !!!

  11. lalishuka Says:

    pe zi ce trece,viata e tot mai grea…de cand ne-ai parasit tu sufletel…mi dor de rasul tau,de optimismul tau debordant si de pofta ta de viata…doamne cat imi lipsesti…ii ziceam zilele trecute la mami tau ca sufletul pereche ti-l intalnesti doar o data in viata….al meu s-a dus…te iubesc si iti simt lipsa pe zi ce trece mai mult

  12. Cristina Says:

    Citesc printre lacrimi,gandesc viata e nedreapta,Cezar un om extraordinar si DE CE,DE CE el,noi oamenii suntem niste prosti,o specie tampita,nu dam importanta la ce ar trebui….Cezar traia intens fiecare clipa….Doamne kt as da timpul inapoi sa ajut mult mai mult…Cezar te iubesc mult si imi lipsesti sper sa te odihnesti in pace

  13. Delia Says:

    Am citit timp de citeva ore “blegul lui Cezar” fara intrerupere. Nu l-am cunoscut pe Cezar doar de pe Bleg, parca as fi citit o carte, da imi convenea mai bine sa fie o carte, decit realitate, pacat.
    Am plins, am ris am simtit tot ceea ce a simtit Cezar, durere, suferitnta, am vazut prin ochii lui tot ce a vazut el ce a trait, ce a mincat, parca si gusturile din gura lui mi-i s-au transmis mie.

    Pentru mine ai fost un geniu, faptul cum tu ai transformat toata suferinta ta, intr-un fel de gluma, stilul tau de a descrie toata lupta asta,
    ne-ai facut sa intelegem sa pretuim ceea ce avem, sanatatea, cea de care tu nu ai avut parte, sa ne plingem ca nu avem chef sa mergem sa ne luam cola de la chiosc si multe altele, da astea sint problemele noastre, dar tu ai avut un mare Chef si dorinta de a TRAI, ai avut atitea visuri, atitea de facut, dar nu ai avut parte de ele, asa avrut d-zeu , te-a iubit si te-a luat la el, sa te faca inger, ca de acolo de sus sa alinti durerile mamei tale dragi, si celorlalti dragi tie,

    Cezar, d-zeu sa te pazeasca, si sa-ti dea linistea cea de veci, acolo sus unde nu este suferinta nici suspinare ci viata fara de moarte.

    I-ti multumim ca ai existat pe acest pamint.
    Delia din Giengen/Germania

  14. aschiuta Says:

    Draga Cezar nu am mai zis asta dar de cand nu mai esti nu este zi sa nu imi amintesc de tine si sa vars o lacrima…

  15. Monica Says:

    Cezar, inca o luna…
    Sper ca ajunge la tine toata dragostea trimisa de aici.
    Iti multumesc, iar si iar, pentru tot ce am invatat de la tine.

  16. Monica Says:

    Esti in rugaciunile mele, Cezar.
    Iti multumesc!

  17. Stejy Says:

    Acum cateva saptamani am aflat ca o prietena de-a mea are leucemie.A fost un soc, dar i-am povestit de Cezar a fost foarte impresionata de el si vazand cat a luptat Cezar cu aceasta boala s-a decis ca nu are cum sa se lase batuta.

    Cezar,te iubesc mult de tot si chiar daca fizic poate nu esti aici stiu ca ai grija de noi toti si prin tine sunt altii care isi gasesc acea forta, de care ai dat dovada si tu.Ne lipsesti foarte mult >:D<

  18. Cristian Gache Says:

    S-a intalnit deja, probabil, cu Alina mea…
    Tuturor, familie sau prieteni, cunoscuti sau necunoscuti (ca mine), va doresc tot binele din lume!

  19. mky Says:

    mi-e dor de voi baieti!

  20. Nelu Bulaica Says:

    L-am intalnit pe Cezar in 2009,la Timisoara chiar inainte de a intra in transplant , unde eram cu fratele meu Vasile, pentru recoltarea celulelor stem in vederea transplantului pe care urma sa il efectueze.Stiam ca procedura pregatitoare este grea, dar cunoscand starile prin care trecuse fratele meu, stiam ca pentru ei, bolnavii de leucemie este in esenta firii sa reziste, sa ne dea bucurria ca sunt printre noi.Mi-a zis Vasi de Cezar ca are probleme post transplant si imi doream sa se termine cu bine , caci el era dovada ca leucemia se invinge.Era incurajarea de care avea nevoie Vasi, si de asemenea eu, mama, sotia lui-Angi, Ruxi, si toti….prieteni, ne-prieteni, oameni care au rezonat la suferinta fratelui meu. Cand am auzit ca a murit, m-i s-a strans inima… cum va suporta Vasi, oare nu il demoralizeaza?Cum suporta familia lui Cezar?Eu unul nu am pierdut pe nimeni apropiat,dar gandul ca exista riscul sa il pierd pe fratele meu , m-a schimbat dintr-un om tare(credeam eu), intr-o persoane careia ii dau lacrimile la cel mai mic semn de suferinta a semenului, o persoana careia i se pune un nod in gat atunci cand la Tv apare Doamna Profesor Serban, sau cand ma gandeam la doctorii care se straduiau sa ii tina in viata pe bolnavi:dr. Arghirescu,Balint, Jinga, Ortodi(sper sa fii scris bine numele), asistente -si aici imi aduc aminte doar de Cami si Andrada.
    Ii spuneam tot timpul ,,Lupta, nu te lasa!” ,si el ma incuraja ca nu se lasa, ca o sa biruie boala, pana cand dupa transplant, intr-o perioada foarte critica , in care era sa-l pierdem , mi-a zis “Nelu, as lupta , dar nu mai pot”.A fost momentul in care am continuat sa-l incurajez, si sa ii aduc aminte ce planuri aveam pentru anul 2010 si 2011, si am simtit ca zambeste, dar dupa ce am inchis telefonul , am plans cum nu am crezut ca voi plange vreodata…A trecut peste incercarea asta, a fost in coma 5 zile , si cand toata lumea se astepta sa il pierdem, eu nu sinteam ca il pierd, doar ca este iin suferinta , si imi ziceam “Stie si el ca urma sa fie greu, trebuie sa rabde, pana trece peste toate astea”.
    Si Dumnezea a vazut prea mare durere si ni l-a lasat.Ma bucur de existenta lui deja de 2 ani si nu am cuvinte sa exprim fericirea asta.M-am rugat la Dumnezeu sa il faca bine si el M-a ascultat, desi m-am rugat numai atunci cand am dat de greu…
    Un lucru am invatat despre bolnavi, in general.Ii incurajam sa lupte, dar boala de cele mai multe ori este mai puternica, si atunci am decis ca mai usor este sa rabzi, sa induri totul, pana cand momentul va fi prielnic invingerii bolii.Nu suntem toti luptatori, dar de indurat suntem capabili sa induram , si inca mult…
    Si pentru dumneavoastra ,doamna, mama lui Cezar, si pentru fratele lui, mi-as fi dorit sa fi simtit si dumneavoastra bucuria de al fi avut pe Cezar aproape, asa cum ma bucur eu, desi am ochii plini de lacrimi…nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar, si nu cred ca o fac pe cat ar trebui.Cezar a fost o speranta pentru mine, si din pacate, nu a mai putut rezista…
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace

  21. dede Says:

    Si eu am avut o sora care s-a luptat 5 ani cu boala asta cumplita. In cele din urma a pierdut lupta la varsta de 17 ani si 8luni .

  22. Madame Butterfly Says:

    You killed me when you left me,
    Now you’re looking at a dead girl walking.

  23. Anca Says:

    EROII NU MOR NICIODATA! si sunt aici, mai adevarati decat cei din Heroes.
    MII DE MULTUMIRI LUI DUMNEZEU PENTRU CA EXISTA OAMENI CA DUMNEAVOASTA SI FIUL DUMNEAVOASTRA.

Leave a Reply