ultima zi la Timisoara

Author: admin  //  Category: Uncategorized

15 decembrie 2010… Se implineste un an de la plecarea noastra din Timisoara,am promis ca voi scrie despre aceasta ultima zi…Nu am putut pana acum sau poate nu a fost momentul,offfff… imi este greu. Dimineata am fost chemata de catre D-na Profesor in cabinetul medicilor,stiam ca trebuie sa aud ceva important asteptam vestea ca Cezar a grefat,ca este bine si ca in curand vom pleca acasa…asta impotriva faptului ca inca de vineri d-na prof.imi sugerase ca situatia nu este asa cum speram cu totii asteptau doar confirmarea de la laborator. Am intrat plina de teama si speranta in cabinet,erau acolo toti,ma simteam ca in fata unui tribunal care urma sa-mi citeasca sentinta,le vedeam fetele ingrijorate doar eu eram zambitoare,un zambet care nu stiu de unde venea..poate de la ingerii care m-au pazit o viata poate de la dumnezeu pe care l-am ignorat atata vreme desi stiu ca exista si ne iubeste pe toti…poate din inconstienta mea,din refuzul de a accepta ceea ce era evident..nu stiu…Ma priveau toti si doamna profesor Serban mi-a spus cu ochii innotand in lacrimi ca ei au facut tot ceea ce este omeneste posibil pentru dragul meu copil insa din pacate nu a grefat si m-a intrebat ce sa-i spuna lui cezar,am spus asa: doar raspundeti la ceea ce va intreaba el.Eu nu mi-am mintit copilul,era prea inteligent pentru a putea fi mintit:) dragul lui mama.Am rugat doar sa fiu anuntata cand e vizita sa pot fi la geamul boxei sa ma vada ca sunt alaturi de el.Asa s-a intamplat. stateam la geam,ii priveam ,ma uitam la copilul meu,nu auzeam ce se discuta,l-am vazut pe Cezar ca-mi arunca o privire cu ochii lui cei grozavi,o privire pe care nu o sa o uit niciodata,plina de dragoste si disperare totodata,apoi s-a intors catre Dr.Jinca si a intrebat ceva,iar s-a uita la mine de data asta linistit..ulterior ,dupa doua luni am sunat pe doamna prof. si am intrebat despre discutie. Mi-a spus ca a fost impresionata de taria lui Cezar,ca in momentul in care i-au spus ca nu se mai poate face nimic pentru el el a spus asa:Vai saraca mama mea,ce o sa faca mama mea?,nu s-a gandit la tineretea lui,s-a gandit la noi,la cei pe care ne-a protejat mereu:)Am intrat in boxa sterila sa-i fiu alaturi,a fost prima oara cand nu mi-am stapanit plansul,plangeam amandoi frunte de frunte,lipiti,la un moment dat m-a indepartat usor si mi-a spus:Mami daca tu nu plangi nu plang nici eu,mergem acasa!in clipa aceea lacrimile mele au secat,i-am spus asa,mergem mami da nu ne dam batuti,incercam altceva,naturiste,orice..s-a uitat la mine lung si mi-a spus Mami eu lupt cat pot,dar sa nu-ti faci mari sperante ca pe mine ma dor deja rinichii…N-e am facut bagajele si am asteptat ambulanta sa plecam acasa.Ceea ce vreau sa va spun eu este ca CEZAR in cele cateva ore cat am asteptat, a ras,a vorbit la telefon cu prietenii,s-a distrat cu asistentele in stilul lui,plin de veselie si umor,nu s-a plans nu s-a vaicarit,a mers pana la ambulanta pe picioarele lui,a urcat singur,ceea ce este un efort urias pentru cineva in starea lui,dar asa a fost el si este inca:) un LUPTATOR si un mentor sper eu pentru alte persoane care trec prin ceva asemanator cu ceea ce a trait el.Mi-a zis pe salvare:Mami macar am plecat cu demnitate din spital.(.puiul meu drag)In jur de ora 16 am plecat din timisoara ningea,cred ca cerul plangea pentru toata suferinta si nenorocirea ce avea sa se intample in doar cinci zile Ma opresc aici.poate voi mai scrie,(nu stiu inca ) vreau sa va multumesc voua tuturor celor care il iubiti pe cezar nu l-ati uitat si celor care il cunoasteti datorita acestui blog(a se citi Bleg,asa-i zicea copilul meu drag)Datorita voua el traieste si va trai mereu.Va multumeste mama lui CEZAR!

essay help online

P.S.sunt acasa…

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Ceea ce ati citit inainte sunt ultimele doua fraze pe care le-a scris Cezar dupa ce am venit acasa de la spitalul din timisoara…

Duminica 20 decembrie la ora 9 si 20 dimineata CEZAR s-a stins in bratele mele si ale fratelui saumnezeuu…s-a dus linistit si impacat ca e ACASA.

Pentru voi cei care l-ati iubit voi scrie ceea ce s-a intamplat in ultima zi petrecuta la timisoara intr-o alta zi,acum e foarte dureros…

Dumnezeu sa-l aiba in paza sa pe copilul meu viteaz,frumos si destept! il voi iubi tot restul zilelor mele.

Sunt acasa, Paradisul pe Pamant.

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Paradisul e aici , pe Pamant. Nu sub Pamant. Cum am ajuns acasa, cum m-am curatat de o boala. Eu defapt aveam 2 boli : L.A.L. si un TV wide LCD. Am scapat de aia cu LCD, bonus fiind un sistem audio, tot Samsung. E cadou de la unchiul meu. Sa gandit ca daca tot am sa stau atat de mult timp in casa, macar sa am la ce ma uita , pe ce ma uita, e mistoooooooo.

inquiry
Acum sa va pun la curent de ce sunt acasa si nu ma refer la 220 V. Sunt acasa pt ca in timpul transplantuluiam mai facut o recidiva. Prea perversa boala asta. in cele 3 luni petrecute in boxa am facut-o din nou si nu a dat nici un semn, decat la punctia din sold Am facut niste analize apoi care au confirmat acest diagnostic.

Mosh Nicolae is Ritchie Ritch.

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Anul asta am avut parte de un Mosh Nicolae foarte darnic.

In primul rand a venit moshu Nicolae din Austria si s-a intalnit cu Chitra mica, care mi-a trimis un tricou Nike si un Mosh Nicolaie in miniatura.

.

In al-doi-lea rand a venit Moshu Impreuna cu o clasa de elevi. Nu le stiu clasa, nu stiu nimic despre ei. Pana ei au venit la mine eu dormeam (nu ma simteam bine)  si oricum mai mult de 1-2 nu puteam vedea (protocolul). De la ei, adica de la elevi si de la Mosh Nicolae am primit o minge originala de la Poli Timisoara cu dedicatie “Pentru Cezar” si semnata de catre toti jucatori de la Poli Tm.

Dar pe langa astea cel mai bogat Mosh Nicolae a fost cel de mia facut mie analizele sa creasca de la 30-40 la 700 in doar cateva zile.

Si pentru ca am intrat in postul Craciunului, am sa v-a dedic numai colinde.

Colinda de azi Ioan Bocsa – Ia iesiti boieri afara.  Sarbatori Fericite si La Multi Ani

Vin sarbatorile, Vin sarbatorile…….

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Odata cineva de la Cj, ma certa: Copile scrie pe blog zilnic …… nu conteaza ca nu ai ce spune dar scrie macar un SU N T   B I N E !!! Ei bine tanti mama lu’ Bianca “S” “U” “N” “T”   “B” “I” “N” “E”. Am scapat de infectiile din corp, de majoritatea lor. Am avut o hematurie (cred ca asa se numeste) dar e gata ….. am dovedit-o. Adica urinam sange si cheaguri de sange.

Apoi am avut o treaba la plamani cu pleura, ceva ciuperca o mica pneumonie peste, insa si pe asta am doborat-o. Acum asteptam grefarea. Astept doar sa creasca leucocitele care tot la 100 au ramas. Inca mai am dureri la mana ….. deja am inceput sa bag ceva morfina pastile. Dimineata paralizez de durere, insa remuneratia merita efortul.

Am aparut si la Tv.  Nu pot pune direct filmuletu …. :(

=============>> REPORTAJ<<===============

Piesa de azi :

Nicolae Furdui Iancu – Noi Suntem Romani – Enjoyit

Dormi in pace prietene.

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Buna ziua prietenii mei. Postul de azi este dedicat “prietenilor din lumea celor care nu cuvanta”. Astazi e ziua voastra si vreau sa va arat ca nu am uitat de voi. Sper ca nici voi de mine si o sa aveti in continuare grija sa duc stafeta asa cum am promis. Imi lipsiti. Zilele astea m-am gandit la voi, mi-am adus aminte de intamplari legate ba de unul ba de altul, de aniversari si tot felul de lucruri mai mult sau mai putin placute. Poate unora o sa li se para aiure scriu asa, poate unii au sa ma creada dus cu pluta ca v-a scriu, dar nu conteaza, eu nu v-a pot uita. Sunteti cu mine, pricopsiti pe viata. Si Dr. Cucuianu are dreptate cand zice “Vii cu viile si Mortii cu mortii”, dar asta nu inseamna ca trebuie sa v-a uitam. Si mai ales azi….. de ziua voastra: LA MULTI ANI!!! Poate vreau sa v-a aduc aminte de promisiunile care mi le-ati facut fiecare in parte ca veti avea grija de mine, poate asta incerc sa v-a aduc aminte. Se pare ca ati uitat ce ati promis, deoarece transplantul meu nu merge atat de bine, nu merge deloc bine pot spune.
A trecut o luna si eu inca nu am grefat. Acum o luna in cap, adica pe 1 Oct. am primit maduva lu Hantz, om puternic, cu spirit intreprinzator, muncitor, a vrut sa grefez din primele zile. Au fost insa cateva complicatii: dupa cum stiti fiecare ne nastem cu un nr de virusi pe corp, infectii in organism, etc, pe care sistemul imunitar le tine in frau. Ei bine, in urma transplantului, sist. meu imunitar a cazut la pamant si cel a lui Hantz nu a facut fata. Din aceasta cauza eu inca nu am grefat, din aceasta cauza tot se amana grefarea la mine. In orice caz, in urma unor analize, facute zilele astea au descoperit ce imi amana mie cresterea leucocitelor. Am trecut pe un alt tratament si sper ca pe saptamana asta macar pe finalul ei (7 noiembrie) sa grefez si eu. Grefarea se produce la 3 zile consecutine a cate 1000 de leucocite. Eu de 1 saptamana am 400-500 de leucocite, dar mai mult nu. Nu cresc datorita acestori virusi care tot se reactiveaza.
De 15 minute plang incontinuu: am primit o scrisoare din USA de la verisorii mei, Alex si Alexia impreuna cu prietenii lor de la biserica. Au facut o o felicitare in care fiecare s-a semnat si a scris un rand de bine, o incurajare, o urare, un vers care au rupt de la mine lacrimi.
Nu mai am mult. Nu mai am mult de tras si ma fac eu bine. Acum ma doare spatele din nou, in spatele cateterului. Trece el. O sa incep sa nu mai iau nici calmante, deoarece nu prea cresc analizele daca bag piafen, dar sa scap de virusul asta care ma face sa urinez cheaguri de sange. Daca am sa pot am sa incerc sa pun niste poze pe blog deseara. Au reinceput durerile cervicale, cele din spatele cateterului. Am avut si ceva urinari de m-am speriat de marimea cheagurilor de sange dar trec. Odata la 2 zile iau cate 2 pungi de sange sa compensez ce pierd prin urina. Am si aflat tot acum seara ca am 300 de leucocite. Au scazut. Au ele vreme sa creasca. Nu conteaza cat stau aici atata timp cat ma intorc pe picioarele mele acasa si sanatos. Asta e scopul final. Trebuie doar sa lupt. Va las ca ma doare spatele de nu mai pot.

Miercuri 14 octombrie.Ziua 21 de carcera!

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

E sase dimineata si nu am dormit deloc.Nu pot.Ma doare capul,gatul si din cauza lui Hantz imi ard talpile,palmele,toata fata sau cateodata doar ochii. Asta e reactia Grefa contra Gazda sau cum i-am spus eu,Hantz contra Gherman.

Mai e un motiv pentru care nu pot dormi si pentru care am incetat si  sa mai mananc.Sunt balonat pana la extrem.Am sa revin cu detalii.

15.00 Inca doua ore si-mi beau ceaiul lui Winetou.Tot balonat dar fara febra si fara dureri de cap.Pe globii oculari mi-au aparut cateva pete rosii.Una s-a facut cat irisul dar e in partea superioara si nu se vede.

Daca e miercuri e comedie-adica o sa ne bata Insulele Feroe cu 2-1.Voi cei care sunteti microbi sti,nu plangeti.Vin calificarile la Euro 2012 si acolo sigur o sa batem Lichtstenstein-ul. Ei poftim!ca am castigat noi cu 3-1:)

MARTI 13

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Raport de mama: Cezar este bine din punct de vedere psihic,fizic sta putin mai rau. Are dureri de cap, varsaturi si pe deasupra si o constipatie de cateava zile(lucruri absolut normale se pare in aceasta perioada post-transplant. Cu alte cuvinte nu va faceti griji,totul merge in limite normale.Acum dau cuvantul EROULUI principal:

Astazi  e marti 13.Minunat.E a-13-a zi de carcera.Timpul se scurge altcumva aici,parca de doua ori mai incet.Mi-am stabilit alt reper acum,pentru ca cel impus acum cateva zile aproape l-am atins.Era aplazia si intrarea in a-3-a saptamana.Acum sper sa trec de cele trei saptamani fara complicatii,iar de acolo mai am inca atat.De alea trei saptamani mi-e urat,de aplazia aia nasoala,de apogeul ei. Teoretic stiu ce ma asteapta,totusi  e un sentiment ciudat sa astepti sa-ti fie rau.Mai tragic e ca abia astept, pentru ca de acolo mai e putin pana acasa.Dupa cum bine stiti dupa marti vine miercuri si daca daca e miercuri e CRONICA unul din putinele lucruri care ma binedispun aici. Am avut o surpriza placuta pe le ora 15,Razvan,Lacri si florin au venit in vizita.Asa fericit am fost cand am auzit ultimele vesti de acasa…Am discutat despre culoarea in care-mi va fi zugravita camera,despre aranjatul mobilei,detalii de-astea marunte…M-am obosit dela atata vorba…

E sambata deja.Ultimele doua zile au fost Ok,cu mici exceptii.am depasit pragul de 38 de grade de doua ori si de vineri m-a luat o durere de cap care persista si in acest moment.

Cine spune ca LUNI e cea mai urata zi din saptamana inseamna ca in fiecare zi a avut alta ocupatie si neaparat “VICHENDU” a fost liber.

Pentru mine LUNI e doar o cifra:19.

Primele zile

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Buna ziua, nici nu stiu cu ce sa incep,in primul rand sa va spun ca Cezar e bine, asta e cel mai important… si ca s-a tinut de promisiune (cam tarziu ce-i drept..)si m-a investit cu dreptul de a scrie pe “blegul”lui,( eu sunt mama) .Ceea ce am sa scriu eu de acum incolo sunt exact cuvintele lui .A cerut hartie si pix  sa poata scrie… a primit doar ambalajul de la manusile sterile(alta hartie nu e voie la carcera…) si un pix bine,bine codanit, asta e un dezinfectant puternic) Acum am sa scriu ceea ce spune cezar totul fiind scris de-a lungul catorva zile,dupa cum s-a simtit el si dupa cum a avut chef sa scrie:

Prima zi de puscarie a fost o zi de joi.Tin minte ca mama avea emotii.Eu nu! Eram calm.Asteptam doar sa ma duca jos-pe palierulcu temnita-si sa-mi spuna sec:”Pe aici ti-e drumul! Noi nu putem veni cu tine! Ne vadem cand iesi!

Avenit ora mult asteptata.Au venit dupa mine,dar nu mascatii cum imi imaginam,ci o singura domnisoara.La 16.30 am intrat in boxa cu atata incredere de zici ca eram Isus si mergeam pe apa.

Vineri imi faceam planul de evadare.Era a 2-a zi si eu ma gandeam la evadare. Sambata in a treia zi au venit frate-mio,Larisa, Gabita si Manea.Au venit la vorbitor.duminica i-am lasat sa plece. De luni am inceput sa simt de ce sunt eu aici:Caut aplazie,greata si putina durere! Atat!

Sunt aici ca sa nu planga mama si sa nu o ia razna Razvan!Sunt aici ca sa demonstrez ca se poate,daca ai vointa si determinare se poate orice! Pana azi,de cate ori ma uitam in tavanul ala imaculat,ma gandeam ca mai sunt cateva zile si fac transplantul…Ei bine,a venit si ziua mult asteptata.Acum am inceput sa numar zilele pana la grefarea propriu-zisa:A.M.R. 21.Da.Si cum ziceam…Ieri am facut transplantul.Emotii nu am avut! Cred ca mama a avut mai multe.         Transplantul a constat in transfuzarea a trei pungi de maduva.TREI-avea de unde sa dea donatorul,doar are 120kg Ii MULTUMESC!!! Transplantul e simplu,cel putin in cazul meu,dar a fost nevoie de o armata de medici care sa supravegheze procesul.Nu inteleg de ce.Intr-un final am adormit si m-am trezit in jurul orei 4 dimineata.transfuzia a durat in jur de 6-7 ore si nu a avut parte de incidente.

Nu te doboara nimic mai rau ca izolarea asta…Am inceput sa-mi planuiesc zilele,mai exact ziua,pentru ca fiecare zi aici se repeta.Astfel am decis, ca incepand de maine sa dorm pana la ora 12 pe partea dreapta,dupa 12 voi sta pe partea stanga,inca nu m-am decis cat timp.As vrea ca maine sa-mi tai unghiile de la maini,poimaine cele de la picioare.Toata ziua stau si zappesc telecomanda de nebun,mor de plictiseala.De ex. acum,pana scriu nu stiu pe ce post sa las tv-ul.Cred ca raman pe OTV,aia in cateva clipe senzational si in direct,fantoma de la Pitesti.Noapte buna!

Am sa mai public peste vreo saptamana,tot asa, prin mama.Inca nu am acces la laptop sau telefon.Tin sa va salut pe toti cei care se intereseaza de mine,si sa va multumesc din suflet.Gandurile voastre si urarile de bine ajung la mine.

Mica Publicitate.

Author: Cezar Gherman  //  Category: Uncategorized

Preot cu experienta, caut slujba.

Invalid de razboi mi-am pierdut piciorul. Il declar nul. Caut infirmiera.

Tanar cocalar plimb nasoale prin oras, scot in cluburi, la bairame, etc. Plata cu ora.

Stomatoloaga tinara rezolv orice problema cu gura.

Posesoare casa cu etaj. Iau in gazda si sus si jos.

Narcoman, 17 ani, vand din casa la preturi de nimic. Tel : 0762-726626 adica 07- narcoman

Tanar educat, span si cam uscat, VAND / SCHIMB / CEDEZ Leucemie acuta limfoblastica. Garantez stare avansata a blastilor, fabricatie 2009. Bonus dau si tratament de intretinere. Ofer si rog seriozitate maxima.Tel – 0740211198

Oricum stiu ca nu o sa sune nimeni. Anuntul asta e pt aia de sus, care nu ne baga in seama. Astfel am decis ca sa scap eu de boala, nu o dau la nimeni. Numa celor care nu au facut nimic pentru sanatate, pentru bolnavii din tara asta. Cred ca am sa ma lepad de ea….  si o ingrop.

Am inceput tratamentul de “curatare” bag un pumn de pastile dimineata unu la amiaza si unu seara. Noroc ca am facut karate si stiu sa ii mai barez ca daca nu ma puneau la pamant. 3 pumni pe zii.

M-au legat si perfuziile la cateterul meu cel nou. Asta e o alta versiune. Apropo. in 2 luni cedez vand/schimb/cetez cateter. Asta am uitat sa o pun in anunt.

Zilele astea am fost tare nedumerit. Identitatea mea era pus la indoiala de catre trupul meu. Sa va explic. Tot ziceam de ganglionii mei ca apar peste tot. Ei bine inainte sa ma internez mi-au aparut cate unu sub fiecare sfarc. Si s-au marit. Am intrebat medicul daca am sa incep sa dau lapte vreodata. El imi raspunde asa cu un aer mistocar : “dar ai mai dat pana acum??” la care eu ii raspund ” da dar pe alta tzatza”. Un alt semn al transformarii a fost “menstuatia” :(( ….. din scaun. Pt prima data in viata mea m-am lepadat de sangele rau. Asa imi place mie sa cred. Intr-un final tot barbat am ramas. In acte …. ca fizic si mental …… mai discutam.

Ieri, inaltul si preafericitul Dr. Jinca ( ii spun asa pt ca are o voce calma si o atitudine dinaia de parca dragostea pluteste in aer, in plus are si cioc deci cred ca e si preot in timpul liber) m-a pus sa imi dau cu semnatura pe hartie ca sunt deacord cu transplantul. Pe foaia respectiva scriau lucruri care ar ingrozii pe toata lumea, dar nu sii pe mine. Apa de ploaie ce e acolo. Atata timp cat ma duc singur la baie eu ma consider norocos. Iar ultima cura ma cam scolit. Am invatat si eu ce e aplazia, ce e durerea am invatat de la perfuzia aia cu potasiu, deci am diploma de invingator, pe langa aia de inginer si cea de la karate( ce modest sunt). Pot face transplantul linistit. Asa ca am luat un pix in mana si De buna voie si silit de imprejurari am semnat ca sunt deacord cu transplantul.

Mai grav e cu izolarea. Ca la puscarie. 2 luni. mediu steril( carcera), nu am telefon, laptop, mancarea trebuie sterilizata ( adica verificata de gardieni). Oricum am sa trec usor peste izolarea asta si mi-am propus ca daca e sa fac vreo complicatie sa fie la cap. Un pic de dementa nu mi-ar strica. Toti oamenii mari au fost putin dementi. Eu poate mare nu am sa ajung niciodata, dar macar pot fii dement, sau un baiat ” de menta” care sta toata ziua si pleoscaie mentol – vorba celor de la bloc. 2 luni nu e asa mult. Am stat eu 9 luni izolat in pantecul mamei, fara telefon internet sau televizor si eram hranit printr-un tub nu la comanda si nu steril. Asa ca de ce sa ma strezez? Am doar asa o neliniste, ca un puscarias ce asteapta ziua de maine ca sa fie arestat.

Conditiile de aici sunt super. Am 2 paturi in salon, baie proprie cu cabina de dush, hol la intrarea in salon, birou, televizor. Ma gandeam sa imi aduc un telefon fix si un fax si imi deschid firma cu sediul in salon. E beton.

Iaca a trecut 1 saptamana si ma aflu pe drumul cel bun. Miercurea trecuta am intrat pe poarta exact ca Mihai in Alba Iulia. Am avut si hamal cu mine. Fratele meu, strajerul meu de nadejde, Consiliera personala adica mama, si Carutzashul de Gabitza care ma adus cu trasura lui trasa de 100 de cai. Am primit vizite din germania. Matusha Garo-fitza. Mathushaaaaa , nu mi te supara acum. Te pup tu.

Mai trebuia sa scriu ceva dar am uitat. In schimb va dau o piesa tare de tot …. asa sa ma motiveze pe perioada in care stau in carcera.

Bee Gees – Stayin’ Alive – Enjoyit.

Ahaaaa….. mi-am amintit. O sa scrie mama pe blog in locul meu dupa dictare ……

Si cum zicea un prieten de-al meu nascut si crescut in legiunea straina specializat in bucataria vanatoreasca si stabilit acum pe undeva prin africa …… SHALOM !