Cezar Gherman aka AmishBoy

 Da. Intradevar. O cura. Atat. Atat mai am de facut si am terminat cursa asta infernala, ce dureaza de vreo 7 luni deja. Ciclul B, Cura 4 din HiperGvad. Urmeaza intretinerea si daca castig la loto vine si transplantul. Sper numa sa nu ma innec ca tiganul la mal.

   Ca veni vb de loto. Mi-s gata analizele de la timisoara. Mie gata “profilul” si putem incepe sa cautam donator. Care e legatura cu Loteria? Pai stai sa iti explic: Un bilet costa la aceasta loterie a vietzii 20.000 de Euro. Premiul cel mare: un donator, o viata noua, fara griji, fara teama de ganglioni, fara frica de ati petrece si anu viitor tot in spital. Dar ca la orice Concurs, nu poate toata lumea castiga. Zilele astea, trebuie sa platesc “biletul”. Nu imi fac griji. Toata viata am fost un norocos.

    Ma simt mai bine zilele astea, avand in vedere ca de vinerea trecuta de cand am venit acasa, nu m-am miscat din pat. Am fost un pic racit, febril, am umblat si ca o mumie prin casa din cauza durerilor de cap cauzate de punctia lombara.

   Am cunoscut oameni extraordinari anul asta. “Oan”eni buni. =)) . Am planuri mari anul asta. Am o idee de a ajuta si pe ceilalti aflati in aceeasi situatie. Situl nou care va fii gata pe saptamana asta va contine o pagina in care voi posta linkuri cu cazuri mai grave ca si ale mele, sau similare. Ce sa zic, am o inima mare =)).

   Statusul de azi: Nu am chef aziiiii, Nu am chef de nimic. Bine …. nu chiar de nimic.

Si am plecat. Cum unde? catre casa. Da! Se putea si mai repede, dar ia trebuit Natashei sa ramanem inca 2 ore in autogara sa ne uitam cum pleaca alte autocare catre destinatie si cum al nostru tot in loc ramane. Acum suntem la iesire din Cj. Cred ca ma auzit soferul cum plangeam si strigam ” mamii toti pleaca numai noi ramanem! Noi cand mergem acasa??”

   In sfarsit dupa 5 zile de branule, vene intepate si nopti nedormite ma indrept spre casa, stiind clar ca acolo ma asteapta cateva zile mai nasoale ca si in spital. Deabia atunci isi vor face efectul “bidoanele” care le-am “baut” la Cj. Dar cum toate trec, asa vor trece si aceste zile de care imi este atat de groaza.

  Stau si ma uit pe geam, la lumea care asteapta la stop, la lumea care asteapta troleul, la cei care se deplaseaza si la cei care vb la telefon, la cei care barfesc si la cei care privesc si ma simt ca si Poetul v2.0 din reclama de la Orange. El vede totul si gaseste rima pt orice. Eu nu ….

   Nu mai am mult, vreo 4 ore. Sper sa nu regret ca nu am plecat la ocazie. Nu puteam sa o las pe natasha amanet in autogara. Cand scriam fraza de mai sus ma tot apostrofa : Atat iti trebuia, ca te lua dracu”

   Eu ma pun sa dorm …. in bratele natashei

    Cum spune pudge…. FRESH MEAT exact asa am spus eu in gandul meu cand l-am vazut pe Adi, intrand in salon. A venit cu mama, tata, unchiu, fratele si matusa ceea ce ma face sa cred ca este un baiat extraordinar daca atata lume vine sa il interneze. Mama lui a ramas aici internata cu el. Un lucru normal pt o mama si in acelasi timp supra omenesc. Sa dormi 4,5 ore pe seara, pe scaune pe unde apuci, sa stai tot timpul la cheremul unui suferind caruia ii trebe una alta, sa il vezi ca sufera, ca are dureri si ca nu poti sa il ajuti cu nimic si peste toate astea capac acel pacient e FIUL TAU. E extraordinar de greu. Eu consider ca e mai greu pentru apartinatori decat pt pacienti aici. Tocmai de aceea nu am mai lasat-o pe mama sa ma insoteasca la recidiva asta. Eu de bine de rau ma descurc, am amici aici in cluj pe care daca ii sun imi aduc ce imi trebe, iar un fruct pot sa imi curat si eu, o haina rog infirmierele sa ma ajute sa bag la masina, de mancare imi iau singur si mama in tot acest timp sta acasa, la caldura, doarme in patul ei si sufera ca nu poate sa fie langa mine. Dar mie imi este mai usor asa. Pe langa astea acest tratament iti deregleaza sistemul nervos oarecum. Esti mai irascibil. De ce sa am eu cu cine sa ma cert? De ce sa supar si pe altu cu problemele mele? Adi are 21 de ani, este student si este din jud. Alba. Un baiat comunicativ,putin cam speriat la inceput, dar cine nu a fost ?? Are timp sa se obisnuiasca.

    Azi a inceput sa isi faca citosarul efectul. Mia fost rau. Simt deja cum toate se umfla in mine. Mi-am cumparat dulciuri sa manc, pt ca altceva nu credeam ca pot manca, si mia dat Dr. Delia cu interdictia in cap. Eu am uitat ca bag 5 dexone zilnic. De la dexona te umflii daca manci dulce sau sarat. Atat de greu mia mers branula azi, ca deabia acum la 11 incep al 2lea bidon de ciclofosfmida. Sper sa trec usor peste doaptea asta, deoarece aseara am avut dureri de cap si de spate din cauza punctiei.

    Va las ca tre sa bag in vena. :* Noapte buna

    Am inceput noul an ca un palestinian.  Numai bubuituri, urme de fum in aer, cerul era puternic luminat iar in jurul meu toata lumea se adapostea si tipa pt ca razvan ( fratele meu) baga petarde in galeti si poste. Diferenta era ca eu sarbatoream iar palestinianul  incerca sa supravietuiasca. Diferenta era ca astfel de scenarii eu le traiesc o noapte pe an, iar el 24/7. 

   Ce a patit lumea ma ? pe zii ce trece tot mai dobitoci suntem ? tot mai aiuriti? tot mai plini de ura si mai innumani? Tin minte ca acum cativa ani mai vedeam la televizor conflicte care se stopau pe perioada sarbatorilor. Se incheiau armistitii, si toti se puteau bucura de sarbatori.

    Am citit intr-un ziar londonez, DailyMail ( a nu se confunnda cu publicatia la care lucra SuperShmen) ca in noaptea dintre ani, au fost numeroase tentative de omor datorate consumului de alcool. Si sa vedeti poze cu tineri mutilati, politisti incercand sa imobilizeze “durii londrei”, printese cu 2 degete pe gat in mishlocul strazii, victime ale violentei si victime ale inconstientei. O poza ma uimit. I-as da un nume “nimeni nu ramane in urma” era vb de vreo 5 fete care o tarau efectiv pe alta dupa ele, “victima” era un pic mai beata ca si restul.

     La mine Rev-ul a fost misto, am fost putin dezamagit, mi s-au dat niste planuri peste cap, dar pana la urma am ramas cu cei care conteaza: familia si prietenii. Mai era loc de cateva persoane pe langa mine dar nu a fost sa fie.

    Sa va spun: ce imi doresc in anul nou ? Ok am sa va spun : ” CE IMI DORESC IN ANUL NOU”. Pe bune acum, nu vreau prea multe, putin mai multa sanatate si fericire pt mine. Pentru toti ceilalti la fel : sanatate si fericire.

  La multi ani 2009. La multi ani tuturor Ion-ilor, Ioane-lor, Ionutz-ilor pentru maine.

   Pentru cateva secunde azi am trait un cosmar. Cand sa dau published la randurile de mai sus, a venit Dr. Delia si ma spreiat. Pe coloana. Era anestezicul dinainte de anestezie :D. Ma pregateam de punctie. Mi-au amortit vreo 3 vertebre si ma intepat. Atunci a venit durerea de sold. Iar in clipa cand Dr. ma intrebat daca pot misca degetele de la picioare am transpirat instantaneu. Le puteam misca. Dar pana le-am miscat mi-a scazut tensiunea. M-am facut palid la fata. Au fost cateva secunde in infern. Apoi durerile de cap…. vai nu va zic de alea. Acum toate au trecut. Astept sa termin cu perfuzia si apoi merg sa mananc niste paste. Nu mai pot de foame. Toata zia am stat in pat si mia fost rau.