Si am plecat. Cum unde? catre casa. Da! Se putea si mai repede, dar ia trebuit Natashei sa ramanem inca 2 ore in autogara sa ne uitam cum pleaca alte autocare catre destinatie si cum al nostru tot in loc ramane. Acum suntem la iesire din Cj. Cred ca ma auzit soferul cum plangeam si strigam ” mamii toti pleaca numai noi ramanem! Noi cand mergem acasa??”
In sfarsit dupa 5 zile de branule, vene intepate si nopti nedormite ma indrept spre casa, stiind clar ca acolo ma asteapta cateva zile mai nasoale ca si in spital. Deabia atunci isi vor face efectul “bidoanele” care le-am “baut” la Cj. Dar cum toate trec, asa vor trece si aceste zile de care imi este atat de groaza.
Stau si ma uit pe geam, la lumea care asteapta la stop, la lumea care asteapta troleul, la cei care se deplaseaza si la cei care vb la telefon, la cei care barfesc si la cei care privesc si ma simt ca si Poetul v2.0 din reclama de la Orange. El vede totul si gaseste rima pt orice. Eu nu ….
Nu mai am mult, vreo 4 ore. Sper sa nu regret ca nu am plecat la ocazie. Nu puteam sa o las pe natasha amanet in autogara. Cand scriam fraza de mai sus ma tot apostrofa : Atat iti trebuia, ca te lua dracu”
Eu ma pun sa dorm …. in bratele natashei 