Mor de ra(s/u)

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Gerge Carlin. Un tip care ma face sa uit de spital. Nu, nu este nici un pacient ci un comediant, Stand-up comedian din USA.


Deci sa nu imi ziceti ca nu va place. Azi toata ziua am stat si am ras ca o “ihiena” cum zicea cineva odata de mult, la showurile acestui om.
Ma facut sa uit de toate. Chiar si de alergia la transfuzia de trombociti pe care am avuto azi. In rest ma simt bine, toate lucrurile se aseaza la locul lor, incet incet vad viitorul care imi zambeste si e tot mai aproape.
M-am hotarat ca pe anu viitor sa ma mut la Cluj. E un oras superb care nu moare ca si Deva, indata ce se lasa intunericul. In plus au si o echipa de fotbal, polo, troleibuze, nu prea au femei obeze ceea ce se compenseaza defapt cu senzatia care o ai cand te duci la magazin si te saluta vanzatoarea “Ciocolom”. Au de toate.
Vreau sa schimb ceva in viata mea, m-am saturat!
Noapte buna, v-am pupat !

Stop cardiac… pana la reluare !

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

ImageHosting Romania
Aceasta este EKG meu din timpul meciului …. CFR – Chealsea. Nu sunt eu prea mare microbist …dar de cand e CFR in Europa le urmaresc meciurile, si vreau sa zic ca sunt foarte mandru ca ma tratez in Cluj. :-p . Chiar in timp ce scriu aceste randuri se aud claxoanele fanilor iesiti sa petreaca, sa sarbatoreasca egalul cu chealsea. Regret enorm ca nu ma pot duce in piata … e la 3 minute de clinica, sa urluu si eu cat ma tin trombocitele CFR CFR.
In rest cu tratamentul e OK, analizele imi sunt la fel ca si luni, ceea ce imi da un pic de speranta ca s-ar putea sa plec un pic mai repede acasa, adica pe lunea viitoare daca vineri incep sa imi creasca.
Azi am avut 2 fraze folorite mai ceva ca Aminul intr-o zii de duminica in biserica : Vrei ca daca nu arunc la gunoi si Inchide ca te sun eu!. Prietenii stiu de ce. Am si fost bucatar un pic, am facut niste cartofi cu cascaval pane pentru mine si gabitza. Gabi e un baiat de 20 de ani, foarte retras dar cu care am fost in stare sa leg o prietenie frumoasa. E foarte emotiv baiatul iar eu foarte drastic cu el de unde reiese ca niciodata nu ne plictisim impreuna. El face pe suparatu eu il cert razand, el continua sa faca pe suparatu …..razand.
Mai spre seara m-am simtit totusi un pic slabit, m-au lasat ochii si am ametit de vreo 2,3 ori desii astazi am mancat cat un urs. Nu stiu exact…. probabil oboseala isi spune cuvantul. Aici in spital mie tare greu sa dorm.
Noapte buna Romania. Bravo Cluj.

Oare Nathan Petrely ar mai putea zbura dupa o cura de citosar ?

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Prison Break si Heroes sau Steaua vs Fiorentina. Ia ghici la ce mia stat capul inca de dimineata ??
Cu bunavointa doamnei doctor Delia am facut rost de cele 2 episoade ( nu va ganditi ca mia dat ripul de la meci :) ).
Astazi a fost o zii linistita. Am si iesit un pic din spital sa ma duc la cumparaturi. Bine inteles lca la analizele mele… numai cu masca pe figura mi-am permis sa ies la plimbare. Se uita lumea la mine ca la o versiune mai schiloada a lui SubZero deoarece aveam un trening albastru pe mine. La un moment dat am zarit un copil ….care sa uitam asa mirat la mine iar cand ne-am depasit unul pe celalalt … a intors capul dupa mine …. eu dupa el si iam zis cu o voce ingrosata MORTAL KOMBAT. Sa fii vazut saracu copil cum i sau bulbucat ochii in cap.
In fine dupa Epopeea Prison break, si Vesnicul Heroes am aflat ca Steaua a facut egal cu Mutu iar Banel “antilopa” Stelei nu a marcat …. in nici o poarta. Poate e mai bine asa :) .
Sper ca maine sa imi fie analizele mult mai scazute si sa incepa sa creasca incepand de joi, vineri, nu de alta dar vreau sa fug acasa :( .
Spitalul asta iti smulge penele, iti taie aripile fie ca esti o vrabiutza fie ca esti o acvila. Poti sa te numesti si Boeing 747 ca tot ti le demonteaza. Multumim citosar-ului, Metrotrexat-uli si Fludal-ului pt acest fapt.

Visul, acul si cele doua combatante

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Azi noapte am visat frumos. Nu mai stiu exact ce anume am visat, dar eram linistit, fericit si binedispus. Apoi totul sa terminat. Cand am deschis ochii am vazut aceeasi chiuveta subreda, care atunci cand tie somnul mai dulce incepe si face gargara, colegii mei de suferinta dormind in paturile alea in care a zacut atata suferinta. Atunci am realizat ca visasem. Atunci am spus “Doamne ajuta” si am bagat capul in perina. Ulterior m-am trezit cu acul in vena. Era Ana-Maria asistenta de serviciu care imi recolta sange pt analizele vesnice. Glasul ei minunat in fiecare dimineata ma binedispune. O persoana de nota 11.
Tot astazi am aflat ca joi s-a stins si domnul Dura. Pe dansul nu l-am cunoscut prea bine, Dumnezeu sa-l odihneasca, insa am intalnit-o pe fica sa care a stat aici cu el in spital pe toata perioada vacantei de vara. Ioana in fiecare seara isi deschidea patul extensibil si il monta la picioarele tatalui ei, ca la cel mai mic gest al acestuia sa ii fie alaturi.
Sa golit jumatate din salon pe la ora 12. Elvis si cu Tibi au plecat acasa pt urmatoarele 2 saptamani iar eu cu Paul am ramas sa ducem steagu mai departe. Ni sa alaturat si Emanuel si cu inca un domn, al carui nume nu l-am retinut spre rusinea mea.
A fost o zii plina de umor azi, deoarece am vizionat cateva showuri ale lui George Carling – unul dintre cei mai mari stand-up comedianti ai Americii. Mai spre seara iam provocat o durere de cap lui Paul dupa bataia ce i-am dato la table. :D
Am avut si ceva vizitatori azi, 2 fete de acasa, prietene bune deale fratelui meu si deale mele, au venit pe la mine sa ma inveseleasca. Se pare ca drumul pana aici a fost foarte lung de la Iulius Mall. Imaginea lor intrand pe poarta clinicii era parca desprinsa din “Saving privat Ryan” : se carau efectiv una pe alta, numai ca in loc de soldati murdari si plini de sange erau 2 fete superbe …..care schiopatau. =))

Prima zi de Blog.

Author: Cezar Gherman  //  Category: Viata in spital

Astazi am inteles si eu mai bine cum merge treaba cu blogul. Ce si cum. Nu e greu, dar nu am sa ma descurc :D. Momentan sunt in acelasi spital uitat de lume, unde toata lumea se teme de REQUIEM (firma de pompe funebre cu care clinica are contract), si unde fiecare isi plange de mila. O scanteie mai exista in loc, defapt doua : 1)personalul medical care e de nota 10 2) Compania din salon.

Eu de exemplu stau in salonul IT, fiecare are laptop, internet, TV, si cablu. Timpul trece mai repede aici pt noi decat pentru ceilalti “blestemati”. In salonul 12 prima data rasare caterinca si apoi soarele. Paul, Tibi, Elvis si subsemnatul …. cei 4 care au speriat leucemia :D.

Maine dimineata imi vin analizele, dupa care voi afla cam cat mai trebuie sa zabovesc aici. Tot maine Elvis si cu Tibi o tulesc acasa. Am sa raman aici cu Paul. E super de treaba domnul asta.
Tot maine incepe si noul an universitar, iar prieteni de-ai mei de la Deva vin la scoala, asa ca pe viitor nu am sa ma mai simt singur. Deja vreo 4 persoane sau aratat interesate sa stea pe capul meu …