Cezar Gherman aka AmishBoy

Miercuri. O zii plina de adrenalina si puritate. IN SANGEEEEEEEEEEEE !!!!!!!!!! Deci daca m-ati vedea cum dansez pe un mix de la White Senzation Germany stand pe scaun si tastand pe beat…. e ora 1:30 si nu ma pot gandii decat la ziua de vineri, decat la saptamanile ce urmeaza. Acest mix, prin vibratiile ce mi le transmite face maduva sa lucreze, leucocitele sa lupte cu raceala si somnu sa sara.

Cum spuneam. De dimineata am fost asa vesel. Nu stiu cum se facea … dar presimteam lucruri marete. Primul lucru a fost cafeaua’n soare. Stateam asa pe terasa si ma gandeam. Ma gandeam ce sa scriu pe Bleg. Dintr-o data mia venit o idee. Acum nu o mai tin minte. Patesc dinastea :(. Bine macar ca stiu. Tocmai in acest scop am fugit repede in sala de mese am luat un pix si o punga de hartie si am iesit afara din nou la cafea. Am scris pe punga respectiva cateva randuri. Erau vorbe de incurajare. Atat mai tin minte. Apoi ma gandeam la ce imi tot zice mama: sa scriu mai des, mai mult si atunci mia venit ideea: Cum ar fii daca as scrie o mica brosura. Una mica asa pe o foaie A4 pliata in 2 in care sa dau cateva sfaturi cum poti trece mai usor peste boala asta. Eram incantat de ideea ca as putea sa ajut pe cineva cu suport moral chiar daca nu am sa mai fiu aici in clinica.Sper sa pot sa am inspiratia si curajul sa fac asta.

Dupa cafeaua matinala am mers in salon. Ritualul era cu Radio Zu… dar eu aveam chef de ceva mai vioi. Ceva electric. Ceva sa ma curenteze, sa ma faca sa sar in sus. Ma simteam in stare. Un mic mix. Mi sa recoltat si sange pt analize. De pe cateter. Refuz categoric sa mai imi intepe careva venele. Am planuri mari cu viata mea si venele mele. Am zis: sa scap odata de aici, sa fac transplantul ala (doamneee ce mix ascult), sa imi revin si am sa ma apuc de droguri de mare risc. Si daca am sa fac asta cum o sa imi bag eu in vene daca ele imi sunt distruse de asistente de 3 ori pe saptamana??? Nu zic ca nu stiu ele sa recolteze, dar nu mai am eu vene. S-au tras in carne ca ochiul melcului. Mno. Doctorii si asistentele m-au inteles. Mi se recolteaza de pe cateter. Normal ca i-am pacalit. Nu am de gand sa imi bag droguri in vena. Exista pastile :). Stiu. Nu’s intreg. Glumesc normal. Si tigarile vreau sa le las, pe cand scap sa nu mai am vicii. Sa fiu curat, pur. Sa miros a fresh. Sa nu ma mai suduie bistriteanca ca miros a tigari.

Am avut vizitatori azi la clinica. Nu eu personal cat clinica. Mama lui Florinel. Florinel a murit anul trecut. A venit dansa cu treaba in Cj si nu sa putut abtine s-a nu vina la clinica. Cam pe atunci am aflat ca am 2300 de leucocite. Se pare ca Titlul postului anterior si-a facut efectul.

In secunda 2 o cautam pe Dr.Delia sa imi confirme ca sunt campionu’ absolut. Nu am dat de dansa. In schimb am dat de Michael Jackson pe televizor. Era o stire ceva. Si am zis …. am pofta de king of pop. Am pus in playlist ce piese aveam de la el, si cu laptopu pe umar am iesit afara pe hol. Fara masca. Ca tot venii vorba. Gata cu muzica electornica. Time to remember Michael. Whos Michael Jackson?  You’re Michael Jackson!! I’m Michael Jackson!!! We’re all Michael Jackson. Schimb Playlistul.

Sa revenim. Ies pe hol cu laptopu pe umar si cu Michael la maxim in boxe. Salonul in care stau eu e vis-a-vis de cabinetul asistentelor, unde se fac tratamentele, punctiile, unde doctorii stau pe timp de zii si alte cele. Nu vreau sa va zic ce nebunie e acolo numai din partea personalului. Pe langa ei stau si pacienti. Noi sau ambulatori, la control sau doar apartinatori. Holul e plin cel putin. Si cu Michael in boxe, eu fredonam cu vocea asta a mea super ragusita, si imi faceam loc printre ei in pasi de dans. Ascultam o piesa de la Jackson 5 – I want you back. Cand am prins momentul am bagat si o pirueta in timp ce imi pocneam degetele si cu laptopu la cap. Se uita lumea la mineeeee. Cateva asistente erau langa trepte. Au zis : no ui la el sau ceva de genu dar stiu numai ca au ras. Cand am ajuns langa ele radeau deja. Stiu numai ca psihologul clinicii mia strans mana si m-a imbratisat putin. Am ramas mirat. Surprins. Foarte placut surprins. Odata un pacient care a auzit de starea mea de spirit, de mentalitatea mea, a desenat salonul 12 pentru mine. Desenul i la dat Pshihologului. Dansul e prietenul nostru. Al tuturor. Acesta m-a instintat ca are desenul pentru mine si ca vrea sa m-il dea. Am sa il scanez si am sa il pun pe blog.( Billie Jean Rulls – o mica paranteza).

Apoi am iesit afara in aceeasi pasi de dans. Pe banci mai multi pacienti, mai multi apartinatori care se uitau la mine. Cand m-a vazut mama lu “Tibi draga”, impreuna cu mama lu Florinel si cu mama mea au inceput sa rada. Mama era atat de fericita. Eu la fel. Imi venea sa alerg. Cred ca mi-o fii bagat mama ceva in cafea:). Se uita lumea la mine. Tind sa cred ca toti zambeau si ma priveau cu admiratie. Nu aveam eu ochii pentru ei sa ii studiez. Eram in lumea mea si era minunat acolo. Am facut o cura de clinica pe muzica lu Maical, dupa care am plecat spre salon. Acolo in vad pe domnu More. Un coleg de salon la cura asta. Doar pt cateva zile am stat impreuna. Cand m-a vazut a inceput sa rada. La care eu. “Pai normal nea more, ca vad ca lumea aici e posomorata. Zici ca se afla cu totii intr-o clinica de hematologie.” Cand sa intru in salon ma striga domnu More sa imi zica ceva. Stand in usa vad ca usa e deschisa la asistente, si de acolo ma spionau “Doc. Gionel” si cu inca o domnisoara rezidenta. Cand mi-am intersectat privirea cu a lor mi-au facut un semn. Degetu’ sus. ITS OK-ul meu si a lui gabitza. Se vedea clar ca zambesc si ei. Am fost fericit.

Ulterior au venit si analizele tabloului leucocitar. Sa va zic fericire. 0% Blasti. Ce inseamna asta ? Cred ca v-am mai spus. REMISIE. Adica fara “venin” in coloana. Cand am inceput sa dau sfoara in clinica, v-a jur ca toate asistentele asa au fost de fericite. Unele m-au luat si in brate, altele m-au si pupat. Nu dau nume. Cateva dintre ele sunt maritate :p Si Tibi Draga s-a bucurat pentru mine. Uitati-va ce poza am tras cu el. Nui bai, in unele state e legal. :)) Unde il ating si faptul ca ii zic “Draga” cred ca va datzi seama.:)). Cu Tibi m-a stiu de o gramada de vreme. El e un luptator ca mine. Defapt noi ne luptam unu cu altu. Zilnic. E super.

Sa vezi fericire pe mama. Eu sincer m-am pus si am sunat lumea. Sa le zic cat sunt de tare. Eu nu lupt cu leucemia. Ea se lupta cu mine. Si pierde. Nici macar nu ma chinui. O birui cu lejeritate. Asa ca am inceput sa sun lumea dupa cum ziceam sa ma laud ce tare sunt. Am sunat si peste hotare, pe Isabella. Cand sa inchida am auzit-o cum tipa in stilul ei isteric. Isabella e surioara mea de suflet.

A fost la mine si Parintele Arhitect. Mi-a dat de lucru. M-a mituit cu o sticla de suc si un pachet de bomboatze. Vai cat am maine de lucru pt el. Nui bai. Imi place sa il ajut. E constiincios. E baiat de treaba. E “glumaretz”.

Seara am cerut voie sa iesim in oras la un film. Avand in vedere analizele bune care le am si eu si “Tibi Draga” (vezi 6 cai frumoshi). Dsoara. Dr. Cosmina ne-a pus sa semnam urmatoarea fraza scrisa in fisa dosarului nostru PACIENTUL SOLICITA PARASIREA CLINICI PE PROPRIA RASPUNDERE. Am vrut sa completez asa ” Am semnat fortat, sub presiune :Cezar”. Am ras toti 3 :D.

Am fost si la film. Ice Age 3 – 3D. Am ajuns tarziu. Am prins locuri doar pe ultimul rand. Cum inca am probleme la plamani inca mai tusesc asa cand ma ia cate o repriza. Si nu ma opresc cam un minut. Eu stateam langa un baiat cu prietena lui. In fata mea era randul plin. Becul aprins si incep eu sa rup tacerea care s-a instalat in asteptarea filmului. O tusa mica. Infundata. Apoi imi dau drumul …. nu m-am oprit vreo 30 de secunde. Nu a zis nimeni nimic. Dupa vreo 2 minute alta tura de 30 de secunde. Deja lumea se intorcea catre mine. Baiatul de langa mine sa tras asa intr-o parte si sa lasat pe prietena lui. Nu puteam sa il las sa stea ingrijorat. Atunci mi-am dres vocea ragusita si am incercat sa il calmez spunandu-i: Stai linistit prietene, tocmai m-am intors din Mexic din vacanta, dar nu iti fa griji ca e o simpla raceala cred. In plus de asta am vazut reclamele alea la televizor si daca imi vine sa tusesc imi pun bluza pe fata. Si cu o miscare imi trag gulerul bluzei peste gura, bagandu-mi capul intre umeri si ca sa pot sa imi acopar si nasul. “Vezi?” l-am intrebat. Aia din fata s-au si intors catre mine. Am mai tusit in timpul filmului, dar nu mi-a zis nimeni nimic. :).

Vineri plec acasa. Asa a spus Domnul Dr. Cucuianu. Deci vineri vin dupa mine: fratemio Gabitza si Aschii. Mergem la Transformers. Abia astept. Sa va zic ce mama am? Nu e nevoie banuiesc! O poza cat 1000 de cuvinte. Desii are unde sa doarma in oras, conditii de hotel fara sa plateasca nimic, prin bunavointa D-nei Adriana, uitati-va la ea, doarme pe canapea in hol. Mama poate asa ai sa faci mai mult pt tine. Na ca te-am pus pe blog.

Piesa de azi e dedicata unei asistente tare dragi mie. Aurelia.Varianta asta e cantata de 2 artisti. “Cezar si Tibi Draga”. Sper sa te roshesti cand auzi ce am facut. Mai sper sa iti placa piesa. Apropo eu sunt Michael in piesa :)). Paul M e tibi :))

The Girl Is Mine – Michael Jackson feat Paul McCartney. Enjoy.

custom essay writing service