Cezar Gherman aka AmishBoy

E marti. Nu prea am apucat sa va mai spun si de mine. Sunt ITS OK :((. Pe bune acum sunt bine. Sambata sau duminica nu mai stiu cand exact iarasi mi-am muscat limba. Dar noroc cu gelul de la sorela mea din Barlad, Cami si cu mami meu de la Barlad, Mami Vio. Am pus de cateva ori pe rana …. FRESH. Asa ca fetelor nu v-a igrijorati ….. imi functioneaza si limba si cateterul :)) . Asa glumim noi aici in salon. Atata timp cat functioneaza cateterul si limba e ok. :)). Duminica a fost de serviciu doamna Simona. O iubesc. O stie. O femeie atat de devotata muncii mai rar. Duminica dupa ce am vazuto cum fugea pe holuri i-am facut o caracterizare: Vijelioasa ca un uragan… dar cand ajunge in dreptul tau, e plapanda ca si roua diminetzii. Din nou. O iubesc pe Tanti mama lu’ Bianca.O iubesc si pe Judith dar pe ea sunt suparat. Nu mai lucreaza cum lucra in anii trecuti. Acum e numa pe sus pe la femei. Fata ….unde sunt cafelele alea de le beam noi impreuna???

Ieri am facut analize. 900 de leucocite. Ma gandeam eu… le simteam deja cum cresc. Si acum le simt pana scriu. Tot ieri a plecat si Mr.M la ATI ( Terapie Intensiva). L-au mutat acolo ca avea tensiunea mica. Il tot certam sa nu se mai gandeasca la tensiunea lui ca deaceea scade. Am ajutat-o chiar pe Dr.Delia sa ii faca un RMK. Din pacate azi noapte Mr.M a inchis ochii pentru totdeauna. Imi pare nespus de rau de dansul. Ms.M mia dat vestea. Mi-a urat sanatate. A mai spus ca stie ca tot ce i-am zis la Mr.M i-am zis ca sa il motivez, sa il imbarbatez apoi s-a uitat in ochii mei si mia tras gluga in cap si masca pe fata. “Cezar…. masca Cezar. Sa fii tare si iti doresc numa sanatate.” atat a mai zis apoi a stat de povesti cu mama. Mr.M a murit in somn. Nu a simtit nimic. RIP Mr.M

Aseara am mancat din nou mai bine ca la restaurant. La restaurant platesti. Aici nu :)). Eu cu Adi am avut parte de un ospat. Ceafa cu cartofi prajiti si salata. Am facut o masa mare la care au fost invitate si 2 mamici. A mea si a lui Bogdan. Bogdan nu e bine.

Am fost matinal. A fost o zii buna azi. Mai putin vestile astea nenorocite care le primesc si care trebuie sa vi le zic si voua. Am invatat deja sa ma debarasez de probleme. Asta este. Viata merge inainte. Daca eu as fii fost ala cu un picior in groapa nu as fii vrut ca altu sa se streseze pt mine tocmai de aceea nici eu nu ma stresez. Asta este. LIFE IT LIFE. Si pentru mine ITS OK.

Intro alta ordine de ideei, un amic de-al meu a citit postul despre Gabitza. I-a scris o poezie. Rugamintea lui a fost sa pun o piesa pe blog la care voi sa dati play inainte de a citi versurile.

.                                                                       

PREA DEVREME

Inca o poezie despre Leucemie
A unui prieten ce avea sa fie
Un inger printre cei vii
Dar Dumnezeu l-a luat
Sa realizam ce avem
Sa pretuim ce suntem

Nu a stiut sa se uite la moarte
Decat ca la un prieten ce il desparte
De lumea in care a luat viata
Si a trait-o intr-o mare speranta

Prin ceea ce ai fost tu
Multi au invatat ceva
Trebuie sa pretuim ceea ce avem
Trebuie sa invatam sa pretuim viata

O portie de gris cu lapte
Noi care avem pofta de toate
De mine de tine, de noi, de viata
De tot ce inseamna frumos si speranta

In amintirea lui am scris
Aceste versuri vazute in vis
Odihneste-te in pace Gabitza
Prin trecerea ta in nefiinta
Ai deshis multe inimi,minti,dorinte
A nepasarii de viata a multor fiinte

Scrisa de YID     poezie_romantik