Cineva ma intrebat azi “Cezar cum stai cu analizele” iar eu am raspuns fara nici o ezitare : “pe scaunul meu, la biroul meu, in casa mea”. Da, dupa 21 de zile de spitalizare in sfarsit sunt acasa. Si ma bucur enorm. Sunt acasa. Datorita faptului ca deoarece pentru ca este marti, nu am avut rabdare sa stau dupa sageata albastra si am plecat la ocazie. Am stat in frig, am stat in picioare, am stat pe geanta, am stat degeaba vreo ora. A meritat ! Mai mult de mila ma luat unu cu un BMW Alpine seria 3. Am ajuns la sebes in 1 ora si 9 minute. vreo 110 km. Apoi nu am stat 5 minute si a oprit un tip cu mitsubishi. La prima depasire am spus “e ziua mea norocoasa” in 2 ore am fost la deva. De unde am fost ridicat de alt “bolid” Speedy cu loganu…. :D
Nici nu va dati seama ce am simtit cand am intrat in casa. Parca eram un soldat care venise in permisie dupa 8 luni BD. Nu ca vreau sa zic, dar va spun ca nicaieri nu e ca acasa. Am sa incerc sa profit de aceste 2 saptamani la maxim.
Si ca sa va fac legatura cu titlul postului, CLINICA DE HEMATOLOGIE – SCAPA CINE POATE. Eu am dezertat, am fugit, m-am repliat. Si acum stau cuminte pe un scaun si scriu cu o cana de lapte in fata. Nu stiu cum sa ma consider : un invingator ca am mai trecut peste o cura, sau un las ca mie frica sa ma intorc.
Azi am aflat 2 vesti care m-au cutremurat : a) efectule secundare ale transplantului b) trebuie sa renunt la singurul viciu care il mai am. Inca nu sunt pregatit sa ma pocaiesc dar de maine gata NO SMOKING( si asa de cand cu recidiva le-am rarit ). Prima veste …. ma face sa ma gandesc la tot ce am aruncat atatia ani din viata mea. A doua la cat voi castiga daca renunt.