Cezar Gherman aka AmishBoy

 E luni. E 6 ceasu. Inca e intuneric. Ma ridic din pat si incerc sa deslusesc ce e in jurul meu. Am avut o noapte agitata banuiesc din moment ce patura imi era intr-o parte, plicul in alta, telefonul imi era mort iar castile erau undeva prin pat. Stau asa pe marginea patului timp de 5 minute si ma gandesc la cata agitatie va fii din nou aici in clinica. E luni. Pacienti vin la munca, doctorii la fel, asistentele, infirmierele, toata lumea vine aici la munca, fie pentru salar fie pentru supravietuire.

       Imi fac o cafea. Ies pe hol. Liniste totala. La asistente nu se auzea nimic. Am spus ca e prea devreme sa le chem la cafea. Cand sa ies afara sa iau o gura de aer proaspat, vad prin geam 2 farururi venind in tromba catre clinica. E prea devreme ca sa fie cei ce aduc masa imi spun eu. In secunda urmatoare iese o doamna dintr-un salon. Atunci am stiut despre ce e vorba.

        Sotul dansei pierduse. Pierduse totul. Acum au venit cei de la Requiem dupa el. Doamna tot plangea. Domnii din dacia papuc intra in clinica, se uita la doamna si o intreaba sec ” Unde-i??”. Se duc in salonul in care “toti se duc”, salonul 8, si dupa 5 minute ies cu el pe targa. Il pun in masina si incep sa ii explice proaspetei vaduve ce trebuie sa faca. Nu trec prin detalii acum dar va zic, NU PREA ITI PERMITI SA MORI AICI DACA NU ESTI DIN CLUJ.

     Stateam si ma gandeam: “Ce bine mi-am inceput saptamana, motivat, dornic de lupta si cu forte proaspete de la cana de cafea care inca imi incalzea palmile”. Daca as fii avut talent sigur urmatoarea faza as fii pictat-o. Stateam in usa cu cafeaua in mana, salcamii erau plini de zapada, o lumina in poarta, bezna pe langa. Saraca femeie se indrepta catre lumina, cu o gramada de haine in brate, haine ce apartineau sotului. O auzem cum plangea, o auzeam cum se intreba “De ce doamneee??”. Avea un batic negru in cap, aburi ieseau la fiecare suspin al doamnei, iar mersul ei era apasat. A plecat.

          E 1-0 pentru Boala. E luni. Pe Vineri sper sa egalez. Sa fie 1-1. DA. Vineri plec de aici, si sper sa nici nu mai trebuiasca sa ma intorc decat in vizita si la control. O sa imi lipseasca personalul de aici.

          Intre timp sa trezit si Nea Titus. Acum stam si ascultam Radio Zu. Butterflyes in my head…..

Piesa de azi e Gabi Lunca – Da mama cu biciu’n mine. Dedicatie pt mama. Te iubesc.