Astazi am inteles si eu mai bine cum merge treaba cu blogul. Ce si cum. Nu e greu, dar nu am sa ma descurc :D. Momentan sunt in acelasi spital uitat de lume, unde toata lumea se teme de REQUIEM (firma de pompe funebre cu care clinica are contract), si unde fiecare isi plange de mila. O scanteie mai exista in loc, defapt doua : 1)personalul medical care e de nota 10 2) Compania din salon.
Eu de exemplu stau in salonul IT, fiecare are laptop, internet, TV, si cablu. Timpul trece mai repede aici pt noi decat pentru ceilalti “blestemati”. In salonul 12 prima data rasare caterinca si apoi soarele. Paul, Tibi, Elvis si subsemnatul …. cei 4 care au speriat leucemia :D.
Maine dimineata imi vin analizele, dupa care voi afla cam cat mai trebuie sa zabovesc aici. Tot maine Elvis si cu Tibi o tulesc acasa. Am sa raman aici cu Paul. E super de treaba domnul asta.
Tot maine incepe si noul an universitar, iar prieteni de-ai mei de la Deva vin la scoala, asa ca pe viitor nu am sa ma mai simt singur. Deja vreo 4 persoane sau aratat interesate sa stea pe capul meu …